11 definiții pentru lăbărța lăbârța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăbărța [At: BREZOIANU, A. 577/18 / V: (reg) ~bâr~ / Pzi: ez / E: ml rebalteare] 1-2 vtr A (se) lărgi în mod exagerat. 3-4 vtr (Pex) A (se) deforma. 5-6 vtr A (se) umfla, făcând să atârne. 7-8 vtr (D. convoaie, grupuri etc.) A (se) întinde neregulat. 9 vr (Fig; d. oameni) A se întinde în mod neplăcut. 10 vr (Reg; fig) A se îngâmfa.

LĂBĂRȚÁ, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.

LĂBĂRȚÁ, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.

LĂBĂRȚÁ, lăbărțez, vb. I. Refl. A se lărgi, a se desface, a se întinde neregulat, a se deforma. Haina s-a lăbărțat.Detașamentele s-au lăbărțat... soldații nu mai păstrau rîndul. PAS, Z. III 54. ◊ Fig. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. REBREANU, R. I 135. ◊ Tranz. Orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48. Atunci nucul se-ntristează, Ramurile-și crăcănează, Spre pămînt le lăbărțează. ȘEZ. VII 44.

A SE LĂBĂRȚÁ mă ~éz intranz. pop. A crește excesiv în dimensiuni (mai ales în lățime), pierzând forma; a se lăți. /Orig. nec.

lăbărțéz v. tr. (cp. cu bălțesc). Fam. Lărgesc, diformez: a lăbărța niște ghete. V. refl. Ghete lăbărțate. Gură lăbărțată, gură mare cu buze dezbălăzate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăbărțá (a ~) vb., ind. prez. 3 lăbărțeáză

lăbărțá vb., ind. prez. 1 sg. lăbărțéz, 3 sg. și pl. lăbărțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂBĂRȚÁ vb. v. întinde.

LĂBĂRȚA vb. a se lărgi. (Haina s-a ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lăbărțá (lăbărțéz, lăbărțát), vb. refl. – A decădea, a se prăbuși, a ceda, a-și pierde forma îmbrăcămintea sau încălțămintea purtată prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui dăbălăza, prin intermediul unei var. (de)-lăbăza, cu infixul r, ca și în alte cazuri de creații spontane, (cf. hîra-hîrța, hanță-handră, fleață-fleoarță etc.). Cf. sb. labrcnuti „a valora puțin”, care, de asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163, pus în legătură cu sb. labrnja „rît”. DAR propune un der. puțin probabil de la bîrță cu pref. re- (cf. Dacor., III, 818); și Scriban leagă pe lăbărța cu bălți.Der. lăbărțătură.

Intrare: lăbărța
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăbărța
  • lăbărțare
  • lăbărțat
  • lăbărțatu‑
  • lăbărțând
  • lăbărțându‑
singular plural
  • lăbărțea
  • lăbărțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăbărțez
(să)
  • lăbărțez
  • lăbărțam
  • lăbărțai
  • lăbărțasem
a II-a (tu)
  • lăbărțezi
(să)
  • lăbărțezi
  • lăbărțai
  • lăbărțași
  • lăbărțaseși
a III-a (el, ea)
  • lăbărțea
(să)
  • lăbărțeze
  • lăbărța
  • lăbărță
  • lăbărțase
plural I (noi)
  • lăbărțăm
(să)
  • lăbărțăm
  • lăbărțam
  • lăbărțarăm
  • lăbărțaserăm
  • lăbărțasem
a II-a (voi)
  • lăbărțați
(să)
  • lăbărțați
  • lăbărțați
  • lăbărțarăți
  • lăbărțaserăți
  • lăbărțaseți
a III-a (ei, ele)
  • lăbărțea
(să)
  • lăbărțeze
  • lăbărțau
  • lăbărța
  • lăbărțaseră
lăbârța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)