10 definiții pentru dezvinovățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVINOVĂȚIRE, dezvinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvinovăți; cuvinte, argumente, probe prin care cineva (se) dezvinovățește; dezvinuire, disculpare. – V. dezvinovăți.

dezvinovățire sf [At: TDRG / Pl: ~ri / E: dezvinovăți] Disculpare.

DEZVINOVĂȚIRE, dezvinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvinovăți; cuvinte, argumente prin care cineva (se) dezvinovățește; dezvinuire, disculpare. – V. dezvinovăți.

DEZVINOVĂȚIRE, dezvinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvinovăți; justificare, disculpare. «Voiam să te ajut, tăicuță», a rostit iarăși, în chip de dezvinovățire. PAS, Z. I 201.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezvinovățire s. f., g.-d. art. dezvinovățirii; pl. dezvinovățiri

dezvinovățire s. f., g.-d. art. dezvinovățirii; pl. dezvinovățiri

dezvinovățire s. f., g.-d. art. dezvinovățirii; pl. dezvinovățiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZVINOVĂȚIRE s. disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare, scuză. (O ~ neconvingătoare.)

DEZVINOVĂȚIRE s. disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare. (O ~ neconvingătoare.)

Dezvinovățire ≠ inculpare, învinovățire, învinuire

Intrare: dezvinovățire
dezvinovățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvinovățire
  • dezvinovățirea
plural
  • dezvinovățiri
  • dezvinovățirile
genitiv-dativ singular
  • dezvinovățiri
  • dezvinovățirii
plural
  • dezvinovățiri
  • dezvinovățirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezvinovățire, dezvinovățirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezvinovăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.