20 de definiții pentru jurisdicție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURISDICȚIE, jurisdicții, s. f. 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. – Din fr. juridiction, lat. jurisdictio.

JURISDICȚIE, jurisdicții, s. f. 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. – Din fr. juridiction, lat. jurisdictio.

jurisdicție sf [At: (a. 1641) URICARIUL V, 155/27 / V: juridic~, juridicțiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr juridiction, lat jurisdictionis, -onem] 1 Competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2 Totalitate a instanțelor judecătorești de același grad. 3 Ansamblu al organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4 Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea.

JURISDICȚIE, jurisdicții, s. f. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca, de a rezolva un litigiu, de a dezlega o pricină; p. ext. teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită acest drept. – Variantă: jurisdicțiune (pronunțat -ți-u-) (KOGĂLNICEANU, S. A. 164) s. f.

JURISDICȚIE s.f. 1. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde își poate exercita această putere un judecător sau o instanță judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de același grad sau competente a soluționa o anumită categorie de litigii. ◊ Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. [Gen. -iei, var. jurisdicțiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction].

JURISDICȚIE s. f. 1. competență a unui judecător, a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriul unde se exercită. 2. totalitatea instanțelor de judecată având competența de a soluționa cauzele de aceeași categorie. ♦ organ de ~ = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. (< fr. jurisdiction, lat. iurisdictio)

JURISDICȚIE ~i f. 1) Drept, întărit prin lege, al unui judecător sau al unei instanțe judecătorești, de a efectua procese judiciare; competență de a judeca. 2) Teritoriu unde își poate exercita competența un judecător sau o instanță judecătorească. 3) Totalitate a organelor judiciare de același grad sau competență. [G.-D. jurisdicției; Sil. -ți-e] /<lat. jurisdictio, ~onis, fr. jurisdiction[1]

  1. Var. jurisdicțiune LauraGellner

jurisdicțiune sf vz jurisdicție

JURISDICȚIUNE s. f. v. jurisdicție.

JURISDICȚIUNE s.f. v. jurisdicție.

jurisdicți(un)e f. 1. puterea judecătorului; 2. resortul sau întinderea de loc în care judecătorul are puterea de a judeca.

* jurisdicțiúne f. (lat. jurisdictio, -ónis, d. jus, gen. juris, drept, și dictio, -ónis, zicere). Puterea (autoritatea) unuĭ judecător. Resortu saŭ întinderea teritoriuluĭ în care un judecător își exercită puterea: jurisdicțiunea curțiĭ de casațiune se întinde peste toată România. Jurisdicțiunea consulară, tribunalele comerciale. Grade de jurisdicțiune, fiecare din tribunalele pin care aceĭașĭ afacere poate fi judecată succesiv. – Și -ícție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jurisdicție (desp. -ți-e) s. f., art. jurisdicția (desp. -ți-a), g.-d. art. jurisdicției; pl. jurisdicții, art. jurisdicțiile (desp. -ți-i-)

jurisdicție (-ți-e) s. f., art. jurisdicția (-ți-a), g.-d. art. jurisdicției; pl. jurisdicții, art. jurisdicțiile (-ți-i-)

jurisdicție s. f. (sil. -ți-e), art. jurisdicția (sil.-ți-a), g.- d. art. jurisdicției; pl. jurisdicții, art. jurisdicțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. jurisdicțiune LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JURISDICȚIE s. (JUR.) (rar) judecată. (Se află sub ~...)[1]

  1. Var. jurisdicțiune LauraGellner

JURISDICȚIE s. (JUR.) (rar) judecată. (Se află sub ~...)

Intrare: jurisdicție
jurisdicție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurisdicție
  • jurisdicția
plural
  • jurisdicții
  • jurisdicțiile
genitiv-dativ singular
  • jurisdicții
  • jurisdicției
plural
  • jurisdicții
  • jurisdicțiilor
vocativ singular
plural
jurisdicțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurisdicțiune
  • jurisdicțiunea
plural
  • jurisdicțiuni
  • jurisdicțiunile
genitiv-dativ singular
  • jurisdicțiuni
  • jurisdicțiunii
plural
  • jurisdicțiuni
  • jurisdicțiunilor
vocativ singular
plural
juridicție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juridicție
  • juridicția
plural
  • juridicții
  • juridicțiile
genitiv-dativ singular
  • juridicții
  • juridicției
plural
  • juridicții
  • juridicțiilor
vocativ singular
plural
juridicțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juridicțiune
  • juridicțiunea
plural
  • juridicțiuni
  • juridicțiunile
genitiv-dativ singular
  • juridicțiuni
  • juridicțiunii
plural
  • juridicțiuni
  • juridicțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurisdicție, jurisdicțiisubstantiv feminin

  • 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: judecată
  • 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    • 2.1. Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. DN
  • 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.