jurisdicție sf [At: (a. 1641) URICARIUL V, 155/27 / V: juridic~, juridicțiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr juridiction, lat jurisdictionis, -onem] 1 Competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2 Totalitate a instanțelor judecătorești de același grad. 3 Ansamblu al organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4 Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea.