17 definiții pentru junețe juneță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse).

junețe sf [At: NEGRUZZI, S. I, 155 / V: ~ță / Pl: ~ți / E: june + -ețe] (Rar) Tinerețe.

JUNÉȚE, juneți, s. f. (Astăzi rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse).

JUNÉȚE, juneți și junețe, s. f. (Învechit) Tinerețe. Sublimul entuziasm al juneței. ODOBESCU, S. III 323. [În 1821] în țară se manifestă una din acele mișcări energice care arăt junețea popoarelor și dorința lor de propășire. BĂLCESCU, O. I 35. Eleganță și junețe, Grație și frumusețe te-ncunjur, te încunun. ALEXANDRESCU, M. 187.

JUNÉȚE s.f. Tinerețe. [Pl. -ți, -țe, var. juneță s.f. / cf. fr. jeunesse].

JUNÉȚE s. f. tinerețe. (< fr. jeunesse)

JUNÉȚĂ s.f. v. junețe.

* junéță f., pl. ĭ (d. june după fr. jeunesse). Poet saŭ iron. Tinereță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți

junéțe s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUNÉȚE s. v. tineret, tinerețe, tinerime.

junețe s. v. TINERET. TINEREȚE. TINERIME.

Intrare: junețe
junețe1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junețe
  • junețea
plural
  • juneți
  • junețile
genitiv-dativ singular
  • juneți
  • juneții
plural
  • juneți
  • juneților
vocativ singular
plural
junețe2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junețe
  • junețea
plural
  • junețe
  • junețele
genitiv-dativ singular
  • junețe
  • juneței
plural
  • junețe
  • junețelor
vocativ singular
plural
juneță2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juneță
  • juneța
plural
  • junețe
  • junețele
genitiv-dativ singular
  • junețe
  • juneței
plural
  • junețe
  • junețelor
vocativ singular
plural
juneță1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juneță
  • juneța
plural
  • juneți
  • junețile
genitiv-dativ singular
  • juneți
  • juneții
plural
  • juneți
  • juneților
vocativ singular
plural

junețe juneță

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Sublimul entuziasm al juneței. ODOBESCU, S. III 323.
      surse: DLRLC
    • [În 1821] în țară se manifestă una din acele mișcări energice care arăt junețea popoarelor și dorința lor de propășire. BĂLCESCU, O. I 35.
      surse: DLRLC
    • Eleganță și junețe, Grație și frumusețe te-ncunjur, te încunun. ALEXANDRESCU, M. 187.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • June + sufix -ețe (după limba franceză jeunesse)
    surse: DEX '09 DEX '98 DN