12 definiții pentru jugastru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jugastru sm [At: (a. 1563) CUV. D. BĂTR. 248 / V: ~grast / Pl: ~aștri / E: lp *jugaster, -astrum] Arbore cu lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre).

JUGÁSTRU, jugaștri, s. m. Arbore de lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre).Lat. *jugaster (< jugum „jug”).

JUGÁSTRU, jugaștri, s. m. Arbore de lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre).Lat. *jugaster (< jugum „jug”).

JUGÁSTRU, jugaștri și jugastri, s. m. Arbore cu lemnul alb și tare, cu scoarța roșiatică și cu frunze palmate, care crește în regiunile de cîmpie și de dealuri joase (Acer campestre). Mi s-au stricat dopul la fluier! Dar iartă-mi să caut un jugastru și să-mi fac din inima lui un dop. SBIERA, P. 36. O văz fugind prin codrul cel verde-ntre jugaștri. CARAGIALE, O. III 113. Acolo salcia pletoasă, socul mirositor... salba moale și teii cresc amestecați cu falnicii jugaștri, cu plopi nalți și subțiri, cu anini ușurei. ODOBESCU, S. I 147.

JUGÁSTRU ~ștri m. Arbore înalt, cu frunze palmate și flori verzi, cu lemnul alb și tare, folosit în tâmplărie sau pentru foc. [Sil. -gas-tru] /<lat. jugaster

jugastru m. un fel de arțar din care se fac juguri (Acer campestre). [Formațiune românească din jug cu ajutorul sufixului astru].

jugástru m. (d. jug și suf. -astru). Un fel de arțar cu scoarța roșiatică, cu lemnu alb și tare și bun de făcut jugurĭ (acer campestre).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jugástru s. m., art. jugástrul; pl. jugáștri, art. jugáștrii

jugástru s. m., art. jugástrul; pl. jugáștri, art. jugáștrii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jugástru, jugaștri, s.m. – (bot.) Arbore cu lemn alb și tare, cu scoarța roșiatică (Acer campestre). ♦ (top.) Jugăstreni, sat aparținând de comuna Vima Mică (zona Chioar). – Lat. *jugaster (< jugum „jug”) (DEX, MDA); mai demult, jugurile se faceau preponderent din lemn de arțar (v. Scriban, 1939).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JUGÁSTRU (lat. jugastrum) s. m. Arbore din familia aceraceelor, înalt până la 15 m, cu frunze palmat-lobate de 4-7 cm lungime. flori verzui și fructe disamare, cu aripile întinse orizontal (Acer campestre). Lemnul este utilizat în tâmplărie la fabricarea mobilei și a instrumentelor muzicale sau pentru foc. Decoctul din coajă este folosit contra diareei, dizenteriei și hemoragiei. Se întâlnește în Europa, Asia, Africa de Nord, America de Nord și Centrală.

Acer campestre L. « Jugastru ». Specie ce înflorește primăvara. Flori verzui, poligame, așezate în corimbe erecte, ramificate, cu pedunculi păroși. Frunze glabre, verzi, toamna galbene, lungi pînă la 8 cm, pentalobate, pieloase, lobi întregi cu vîrful rotunjit, pețiol lung de cca 7 cm, cu suc lăptos. Arbore înalt pînă la 17 m, uneori sub formă de arbust. Suportă tăierile și umbra. Fruct cu aripile întinse, orizontale.

Acer monspessulanum L., « Jugastru de Banat ». Specie care înflorește primăvara. Flori verzi-gălbui, în corimbe, mai întîi erecte apoi pendente, scurt-pedunculate. Frunze pieloase, lungi pînă la 8 cm, trilobate, lobii deltoizi cu vîrf bont, pe fața inferioară albăstrui, pe cea superioară verzi-închis, lucioase, pețioli cu suc lăptos. Arbore de talie mică, coroană sferică, tulpină ramificată de jos. Fruct cu aripile roșii, aproape paralele.

Intrare: jugastru
jugastru1 (pl. -ștri) substantiv masculin
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugastru
  • jugastrul
  • jugastru‑
plural
  • jugaștri
  • jugaștrii
genitiv-dativ singular
  • jugastru
  • jugastrului
plural
  • jugaștri
  • jugaștrilor
vocativ singular
plural
jugastru2 (pl. -stri) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugastru
  • jugastrul
  • jugastru‑
plural
  • jugastri
  • jugastrii
genitiv-dativ singular
  • jugastru
  • jugastrului
plural
  • jugastri
  • jugastrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jugastru

  • 1. Arbore de lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Mi s-au stricat dopul la fluier! Dar iartă-mi să caut un jugastru și să-mi fac din inima lui un dop. SBIERA, P. 36.
      surse: DLRLC
    • O văz fugind prin codrul cel verde-ntre jugaștri. CARAGIALE, O. III 113.
      surse: DLRLC
    • Acolo salcia pletoasă, socul mirositor... salba moale și teii cresc amestecați cu falnicii jugaștri, cu plopi nalți și subțiri, cu anini ușurei. ODOBESCU, S. I 147.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *jugaster (din jugum „jug”).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX