opțiuni
  • info

9 definiții pentru judecătoare (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUDECĂTOR, -OARE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător.

JUDECĂTOR, -OARE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător.

giudecătoare sf vz judecătoare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

judecătoare s. f., g.-d. art. judecătoarei; pl. judecătoare

judecătoare s. f., g.-d. art. judecătoarei; pl. judecătoare

judecătoare s. f., g.-d. art. judecătoarei; pl. judecătoare

judecător s. m., pl. judecători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUDECĂTOR s. 1. (JUR.) (înv.) jude, județ, (înv., în Transilv.) tăblaș. 2. arbitru, (grecism înv.) eretocrit. (~ într-un litigiu.)

judecător, -oare s.m., s.f. I (jur.) 1 s.m.,s.f. judecătoreasă, <rar> judecătoriță, <înv. și reg.> logofăt, rat, tăblaș, <înv.> criminalion, ecdicon, jude, judeceasă, județ, <arg.> dican, patrafir, țap negru. Cazul a fost preluat de un judecător incoruptibil. 2 s.m. (în trecut) judecător de ocol = judecător de pace = om de pace, pacient. Judecătorul de pace era magistratul care conducea o judecătorie de pace. II s.m. 1 arbitru, <grec.; înv.> eretocrit. În această dispută științifică le-a fost judecător un mare specialist în domeniu. 2 (art.; relig.; nm. pr.) Judecătorul Suprem = Atotbiruitorul (v. atotbiruitor), Atotcunoscătorul, Atotcuprinzătorul, Atotînțelegătorul, Atotputernicul (v. atotputernic), Atotrăbdătorul, Atotștiutorul (v. atotștiutor), Atotvăzătorul (v. atotvăzător), Atotvoitorul, Atotziditorul, Cel de Sus. Cel Viu, Creatorul (v. creator), Creatorul Suprem (v. creator), Demiurgul (v. demiurg), Divinitatea (v. divinitate), Domnul (v. domn), Dumnezeirea (v. dumnezeire), Dumnezeu, Eternul (v. etern), Ființa Supremă (v. ființă), Împăratul (v. împărat), Omnipotentul (v. omnipotent), Omniscientul (v. omniscient), Părintele Ceresc (v. părinte), Părintele Milostiv (v. părinte), Părintele Veșnic (v. părinte), Preabunul, Preaînaltul (v. preaînalt), Preaputernicul (v. preaputernic), Pronia (v. pronie), Providența (v. providență), Puternicul(v. puternic), Stăpânul (v. stăpân), Tatăl (v. tată), Ziditorul (v. ziditor), <livr.> Arhitectul Suprem (v. arhitect), Verbul (v. verb), <rar> Mirele Suprem (v. mire), Zeitate, Sântul (v. sânt), Sfântul (v. sfânt), <înv.> Atotțiitorul, Despuietorul (v. despuietor), Făptoriul, Gospodin, Părintele Luminii (v. părinte), Strașnicul (v. strașnic), Tatăl Luminilor (v. tată), Tvoreț, Vecinicul împărat (v. vecinic), Vecinicul Părinte (v. vecinie), Zeu,<grec.; înv.> Promitie. Slăvesc pe Judecătorul Suprem care a dat naștere cerului și pământului. III s.f. (înv.) v. Judecătorie.

JUDECĂTOR s. 1. (JUR.) (înv.) jude, județ, (înv., în Transilv.) tăblaș. 2. arbitru, (grecism înv.) eretocrit. (~ într-un litigiu.)

Intrare: judecătoare (persoană)
judecătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • judecătoare
  • judecătoarea
plural
  • judecătoare
  • judecătoarele
genitiv-dativ singular
  • judecătoare
  • judecătoarei
plural
  • judecătoare
  • judecătoarelor
vocativ singular
  • judecătoare
  • judecătoareo
plural
  • judecătoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giudecătoare
  • giudecătoarea
plural
  • giudecătoare
  • giudecătoarele
genitiv-dativ singular
  • giudecătoare
  • giudecătoarei
plural
  • giudecătoare
  • giudecătoarelor
vocativ singular
  • giudecătoare
  • giudecătoareo
plural
  • giudecătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

judecător, judecătorisubstantiv masculin
judecătoare, judecătoaresubstantiv feminin

  • 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ, jude. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: dregător jude județ diminutive: judecătoraș
    • format_quote Judecătorul m-a luat în primire, m-a îndreptat într-un iatac cu miros de mere, șerbet și flori uscate. C. PETRESCU, S. 184. DLRLC
    • format_quote Judecător la Slatina, iubit de slătineni, Cănuță a ieșit băiat bun. BASSARABESCU, S. N. 14. DLRLC
    • format_quote Se înfățoșează înaintea judecătorului și încep a spune împrejurarea din capăt. CREANGĂ, A. 146. DLRLC
  • 2. Funcție de judecător. MDA2
  • 3. masculin Bărbat care îndeplinește funcția de judecător. MDA2
  • 4. masculin (La vechii evrei) Magistrat suprem și șef militar care a activat de la moartea lui Moise până la începutul domniei lui Saul. MDA2
  • 5. feminin Judecătoreasă. MDA2
    sinonime: judecătoreasă
  • 6. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: arbitru
    • format_quote Să le fie judecător înfumuratul de Midas. ISPIRESCU, U. 109. DLRLC
    • 6.1. sport Persoană care supraveghează respectarea regulilor jocului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: arbitru
      • format_quote Iată domnul P., unul din judecătorii cîmpului. Domnul P. ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții. NEGRUZZI, S. I 40. DLRLC
  • chat_bubble masculin (în) sintagmă (În Biblie) Cartea judecătorilor = istorie a judecătorilor, precedată de o expunere a situației politice și religioase. MDA2
  • chat_bubble masculin învechit (în) sintagmă Dreptul judecător = Dumnezeu. MDA2
    sinonime: Dumnezeu
etimologie:
  • Judeca + sufix -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.