13 definiții pentru jerbă
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JERBĂ, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.
JERBĂ, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jerbă sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 53 / V: (reg) ~bie / Pl: ~be / E: fr gerbe] 1 Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2 Obiect care seamănă cu un mănunchi mare de flori. 3 Formă pe care o ia un lucru care țâșnește și se împrăștie în fascicule. 4 Fascicul de scântei proiectat de explozia unui obuz. 5 (Fiz; îs) ~ nucleară Fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale cu o particulă cosmică cu energie foarte mare. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JERBĂ, jerbe, s. f. Buchet de flori așezate toate cu fața în aceeași parte. Ce-i cu florile astea? întrebă speriat de proporțiile jerbei, CAMIL PETRESCU, O. II 341. ◊ Fig. Ca luna august Voi plînge cu jerbe de stele. BENIUC, V. 63. Soldații au încremenit în loc cu armele pe umăr, cu gurile căscate la jerba de aburi care zbucnea forfotind la gura coșului. BART, S. M. 92.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JERBĂ s.f. Buchet de flori așezat în așa fel încît toate să aibă fața orientată în aceeași parte. ◊ Jerbă nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor cu sarcină electrică provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. [< fr. gerbe].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JERBĂ s. f. 1. buchet de flori așezat în așa fel încât toate să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. coloană de apă produsă de căderea unui proiectil. 3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiași ținte. ♦ ~ nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv. 4. ansamblu de fântâni arteziene al căror jet dă împreună imaginea unei jerbe (1). (< fr. gerbe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
JERBĂ ~e f. Buchet mare de flori, dispuse cu fața într-o singură parte. ◊ ~ nucleară fascicul de traiectorii ale particulelor electronice provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. /<fr. gerbe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jerbă f. mănunchiu (=fr. gerbe).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jerbie1 sf vz jerbă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jerbă s. f., g.-d. art. jerbei; pl. jerbe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
jerbă s. f., g.-d. art. jerbei; pl. jerbe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jerbă s. f., g.-d. art. jerbei; pl. jerbe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jerbă, -be.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
jerbă (jerbe), s. f. – Mănunchi. – Var. (înv.) jerbie. Fr. gerbe. Var. este rezultat al unei încrucișări cu jirebie.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jerbă, jerbesubstantiv feminin
- 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Ce-i cu florile astea? întrebă speriat de proporțiile jerbei, CAMIL PETRESCU, O. II 341. DLRLC
- Ca luna august Voi plînge cu jerbe de stele. BENIUC, V. 63. DLRLC
- Soldații au încremenit în loc cu armele pe umăr, cu gurile căscate la jerba de aburi care zbucnea forfotind la gura coșului. BART, S. M. 92. DLRLC
- 1.1. Obiect care seamănă cu un mănunchi mare de flori. MDA2
-
- 2. Formă pe care o ia un lucru care țâșnește și se împrăștie în fascicule. MDA2
- 2.1. Coloană de apă produsă de căderea unui proiectil. MDN '00
- 2.2. Fascicul de scântei proiectat de explozia unui obuz. MDA2
- Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
-
- 3. Fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiași ținte. MDN '00
-
etimologie:
- gerbe DEX '09 MDA2 DEX '98 DN