16 definiții pentru izvorî izvori


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izvorî [At: CORESI, EV. 65/21 / V: (înv) ~ri (S și: isvori) / Pzi: ~răsc, (reg) ~resc; Cj: (reg) să izvoa / E: izvor] 1 vi (D. ape) A ieși la suprafața pământului Si: a țâșni. 2 vi (Pan; d. lacrimi, sânge, sudoare etc.) A curge. 3 vi (Fig) A-și avea obârșia. 4-5 vi (Fig) A apărea (pe neașteptate). 6 vtf (Îvp) A oferi cu dărnicie.

IZVORÎ, pers. 3 izvorăște, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ; p. ext. (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a șiroi. ♦ Fig. A ieși la iveală; a apărea dintr-odată; a răsări. 2. Fig. A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor.

IZVORÎ, pers. 3 izvorăște, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ; p. ext. (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a șiroi. ♦ Fig. A ieși la iveală; a apărea dintr-o dată; a răsări. 2. Fig. A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor.

IZVORÎ́, pers. 3 izvorăște, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă) A ieși din pămînt, a țîșni la suprafață. Venea de departe Volga, izvorînd calmă dintr-un lac de pe lîngă Tver. STANCU, U.R.S.S. 181. Un șipot de apă... izvora din cîte un colț de piatră. ISPIRESCU, L. 17. Unde-mi cădea... Cișmea izvora. TEODORESCU, P. P. 470. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sînge etc.) A începe să curgă. O lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei, și i se anină de geană. GÎRLEANU, 44. Măi neamțule, nu ți-i greu Cînd vezi sînge pe ceacău (= chipiu), Izvorînd din capul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 316. ◊ Tranz. (Poetic) În lumea asta sînt femei Cu ochi ce izvorăsc scîntei. EMINESCU, O. I 235. ♦ Fig. A răsări, a se arăta. În răsărit, pe dealuri depărtate, se rumeni zarea și luna roșie izvorî încet de pe pămîntul celălalt. SADOVEANU, O. V 417. Cuvîntul unic... îi izvorăște [lui Sadoveanu] în minte cu ușurința și siguranța cu care «notele» sar vertiginos, și totuși exact, de subt degetele unui prestidigitator al clavirului. IBRĂILEANU, S. 5. Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. EMINESCU, O. IV 96. 2. Fig. A lua naștere, a-și avea sursa, obîrșia, a se trage din...; a rezulta, a deriva, a proveni. Dar ce fel de știință e asta care nu izvorăște din viață? DAVIDOGLU, M. 46. Drepturile, cum ți-am spus, izvorăsc din datoriile omului. BĂLCESCU, O. I 355.

A IZVORÎ pers. 3 ~ăște intranz. 1) (despre ape) A ieși din izvor; a țâșni din pământ. 2) (despre ape curgătoare) A-și avea începutul; a începe să curgă. 3) (despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă cu putere; a curge în șiroaie; a șiroi. 4) fig. A lua naștere; a-și lua începutul. Datinile unui popor ~ăsc din istoria lui. /Din izvor

izvorî v. 1. a-și lua cursul: Dunărea izvorâșțe din munții Pădurea-Neagră; 2. fig. a lua naștere, a se trage: în roiuri luminoase izvorînd din infinit EM.

izvorắsc, a -î́ v. intr. (d. izvor; vsl. iz-virati – să izvorască). Ĭes, țîșnesc din pămînt: rîu izvorăște din munte. Fig. Decurg, eman, ĭaŭ naștere, mă trag: multe nenorocirĭ izvorăsc din dorința de a tot poseda.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. izvorắște, imperf. 3 sg. izvorá, perf. s. 3 sg. izvorî́, 3 pl. izvorấră, m.m.c.p. 3 sg. izvorấse; conj. prez. 3 să izvoráscă; ger. izvorấnd; part. izvorất

izvorî́ vb., ind. rez. 3 sg. izvorăște, imperf. 3 sg. izvorá; conj. prez. 3 sg. și pl. izvoráscă

izvorî (ind. prez. 1 sg. izvorăsc, imperf. izvora, conj. izvorască)

izvorăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rând ger., -rîtor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZVORÎ vb. a veni, (înv.) a se scure. (De unde ~ acest râu?)

IZVORÎ vb. v. emana, proveni, purcede.

izvorî vb. v. EMANA. PROVENI. PURCEDE.

IZVORÎ vb. a veni, (înv.) a se scure. (De unde ~ acest rîu?)

Intrare: izvorî
verb (V410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izvorî
  • izvorâre
  • izvorât
  • izvorâtu‑
  • izvorând
  • izvorându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • izvorăște
  • izvoraște
(să)
  • izvorască
  • izvora
  • izvorî
  • izvorâse
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • izvorăsc
(să)
  • izvorască
  • izvorau
  • izvorâ
  • izvorâseră
izvori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izvorî izvori

  • 1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ieși țâșni 3 exemple
    exemple
    • Venea de departe Volga, izvorînd calmă dintr-un lac de pe lîngă Tver. STANCU, U.R.S.S. 181.
      surse: DLRLC
    • Un șipot de apă... izvora din cîte un colț de piatră. ISPIRESCU, L. 17.
      surse: DLRLC
    • Unde-mi cădea... Cișmea izvora. TEODORESCU, P. P. 470.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre ape curgătoare) A-și începe cursul, a-și avea obârșia.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șiroi (vb.) 3 exemple
      exemple
      • O lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei, și i se anină de geană. GÎRLEANU, 44.
        surse: DLRLC
      • Măi neamțule, nu ți-i greu Cînd vezi sînge pe ceacău (= chipiu), Izvorînd din capul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 316.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv poetic În lumea asta sînt femei Cu ochi ce izvorăsc scîntei. EMINESCU, O. I 235.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A ieși la iveală; a apărea dintr-odată.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: apărea răsări 3 exemple
      exemple
      • În răsărit, pe dealuri depărtate, se rumeni zarea și luna roșie izvorî încet de pe pămîntul celălalt. SADOVEANU, O. V 417.
        surse: DLRLC
      • Cuvîntul unic... îi izvorăște [lui Sadoveanu] în minte cu ușurința și siguranța cu care «notele» sar vertiginos, și totuși exact, de subt degetele unui prestidigitator al clavirului. IBRĂILEANU, S. 5.
        surse: DLRLC
      • Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. EMINESCU, O. IV 96.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a se trage.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deriva proveni rezulta 2 exemple
    exemple
    • Dar ce fel de știință e asta care nu izvorăște din viață? DAVIDOGLU, M. 46.
      surse: DLRLC
    • Drepturile, cum ți-am spus, izvorăsc din datoriile omului. BĂLCESCU, O. I 355.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • izvor
    surse: DEX '98 DEX '09