18 definiții pentru iureș iurăș iuruș iuriș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iureș [At: URECHE, ap. LET. I, 95/38 / V: ~răș, ~riș, ~ruș / Pl: -uri / E: tc yürügüş] 1 sn Atac. 2 sn Năvală. 3 sn Mers impetuos. 4 sn (Îlv) A da (sau a face) ~ A năvăli. 5 av Repede. 6 av Impetuos. 7 av (În exclamații) Înainte!

IÚREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iúrăș, (înv.) iúruș s. n.] – Din tc. yürügüș.

IÚREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iúrăș, (înv.) iúruș s. n.] – Din tc. yürügüș.

IÚREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană mare. Într-un iureș neașteptat năvăli, printre oameni, pe ușă afară. DUMITRIU, N. 179. Se ferea numaidecît în lături, căci altminteri, în iureșul vostru, l-ați fi strivit. PAS, Z. I 188. ◊ Loc. adv. În iureș = repede, în goană, impetuos. Prin pădurosul Maramureș, Pe drumul desfundat de ploi, Un camion sălta în iureș Spre Baia Borșa. DEȘLIU, M. 8. ◊ Expr. A da iureș (sau iureșul) = a da năvală, a năvăli. În ceea ce privește atacul pe puntea inamică, asta depinde de modul în care se dă iureșul. CAMIL PETRESCU, T. II 183. Zburam, loveam, dam iureș și-n crunta bătălie Mă zvîrcoleam întocmai ca trăznetu-n mînie. MACEDONSKI, O. I 252. – Variante: iurăș (SADOVEANU, O. VI 56), iúruș (GHICA, S. 16) s. n.

IÚREȘ ~uri n. 1) Act violent și furtunos; năvală; atac; asalt. 2) Mers iute; goană. /<turc. yürügüș

IÚRĂȘ s. n. v. iureș.

IÚRUȘ s. n. v. iureș.

iuruș n. asalt: iurușul cel dintâiu rareori izbutește AL. [Vechiu-rom. iureș, năvala soldaților asupra dușmanului = turc. YÜRIȘ; termen militar generalizat în limba modernă]. ║ adv. repede (ca la un atac): venia tot iuruș cu iataganul în dinți GHICA. ║ int. năvală! iuruș!.. pe dânșii, flăcăi! AL.

ĭúruș n., pl. urĭ și e (turc. ĭürüĭüš, ĭüriš, mers, asalt). Năvală: a da, a face ĭuruș. – Și ĭúreș (Munt.), ca contuș, -eș orĭ ratuș, -eș. V. ĭama.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iúreș s. n., pl. iúreșuri

iúreș s. n., pl. iúreșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IUREȘ s. (MIL.) asalt, atac, năvală, năvălire, (înv. și reg.) șturm. (~ dat împotriva cetății.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

iureș, iureșuri s. n. (intl.) 1. aglomerație, înghesuială (propice furtului din buzunare). 2. gălăgie (făcută de hoți).

Intrare: iureș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iureș
  • iureșul
  • iureșu‑
plural
  • iureșuri
  • iureșurile
genitiv-dativ singular
  • iureș
  • iureșului
plural
  • iureșuri
  • iureșurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iurăș
  • iurășul
  • iurășu‑
plural
  • iurășuri
  • iurășurile
genitiv-dativ singular
  • iurăș
  • iurășului
plural
  • iurășuri
  • iurășurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuruș
  • iurușul
  • iurușu‑
plural
  • iurușuri
  • iurușurile
genitiv-dativ singular
  • iuruș
  • iurușului
plural
  • iurușuri
  • iurușurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuriș
  • iurișul
  • iurișu‑
plural
  • iurișuri
  • iurișurile
genitiv-dativ singular
  • iuriș
  • iurișului
plural
  • iurișuri
  • iurișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iureș iurăș iuruș iuriș

  • exemple
    • Într-un iureș neașteptat năvăli, printre oameni, pe ușă afară. DUMITRIU, N. 179.
      surse: DLRLC
    • Se ferea numaidecît în lături, căci altminteri, în iureșul vostru, l-ați fi strivit. PAS, Z. I 188.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În iureș = în goană.
      surse: DLRLC sinonime: impetuos repede un exemplu
      exemple
      • Prin pădurosul Maramureș, Pe drumul desfundat de ploi, Un camion sălta în iureș Spre Baia Borșa. DEȘLIU, M. 8.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A da iureș (sau iureșul) = a da năvală.
      surse: DLRLC sinonime: năvăli 2 exemple
      exemple
      • În ceea ce privește atacul pe puntea inamică, asta depinde de modul în care se dă iureșul. CAMIL PETRESCU, T. II 183.
        surse: DLRLC
      • Zburam, loveam, dam iureș și-n crunta bătălie Mă zvîrcoleam întocmai ca trăznetu-n mînie. MACEDONSKI, O. I 252.
        surse: DLRLC

etimologie: