11 definiții pentru ischiuzar (s.m.) ișchiuzar iuschiuzar iușchiuzar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCHIUZÁR, -Ă, ischiuzari, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) dibaci, șiret, șmecher, iscusit. [Var.: ișchiuzár, -ă adj., s. m. și f.] – Din tc. isgüzar.

ISCHIUZÁR, -Ă, ischiuzari, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) dibaci, șiret, șmecher, iscusit. [Var.: ișchiuzár, -ă adj., s. m. și f.] – Din tc. isgüzar.

ischiuzar, ~ă smf, a [At: ALECSANDRI, T. 106 / V: ișchi~, ius~, iuș~ / Pl: ~i, ~e / E: tc isgüzar] (Tcî) 1-2 (Om) dibaci, șmecher.

ischĭuzár și ișchĭuzár m. (turc. išgüzar, capabil, inteligent, d. iš, lucru, și pers. güzar, care execută). Vechĭ. Isteț, priceput, dibacĭ, șiret, pișicher. – Și ĭus- și ĭuș-.

IȘCHIUZÁR, -Ă adj., s. m. și f. v. ischiuzar.

IȘCHIUZÁR, -Ă adj., s. m. și f. v. ischiuzar.

ișchiuzar, ~ă smf, a vz ischiuzar

iușchiuzar smf, a vz ischiuzar

ĭus- și ĭușchĭuzár, V. ischĭuzar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ischiuzár (înv.) (-chiu-) adj. m., s. m., pl. ischiuzári; adj. f., s. f. ischiuzáră, pl. ischiuzáre

ischiuzár adj. m., s. m. (sil. -chiu-), pl. ischiuzári; f. sg. ischiuzáră, pl. ischiuzáre

Intrare: ischiuzar (s.m.)
  • silabație: is-chiu-zar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ischiuzar
  • ischiuzarul
  • ischiuzaru‑
plural
  • ischiuzari
  • ischiuzarii
genitiv-dativ singular
  • ischiuzar
  • ischiuzarului
plural
  • ischiuzari
  • ischiuzarilor
vocativ singular
  • ischiuzarule
  • ischiuzare
plural
  • ischiuzarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ișchiuzar
  • ișchiuzarul
  • ișchiuzaru‑
plural
  • ișchiuzari
  • ișchiuzarii
genitiv-dativ singular
  • ișchiuzar
  • ișchiuzarului
plural
  • ișchiuzari
  • ișchiuzarilor
vocativ singular
  • ișchiuzarule
  • ișchiuzare
plural
  • ișchiuzarilor
iuschiuzar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iușchiuzar
  • iușchiuzarul
  • iușchiuzaru‑
plural
  • iușchiuzari
  • iușchiuzarii
genitiv-dativ singular
  • iușchiuzar
  • iușchiuzarului
plural
  • iușchiuzari
  • iușchiuzarilor
vocativ singular
  • iușchiuzarule
  • iușchiuzare
plural
  • iușchiuzarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ischiuzar ischiuzară ișchiuzar (2) ișchiuzară iuschiuzar iușchiuzar

etimologie: