13 definiții pentru invalid (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.

invalid, ~ă [At: CONACHI, P. 226 / Pl: ~izi, ~e / E: fr invalide, lat invalidus] 1 a Care nu este valid. 2-3 smf, a (Persoană) care are o infirmitate din cauza căreia este inapt de muncă Si: infirm (1-2), mutilat, schilodit.

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj. Care are o infirmitate (căpătată mai ales în război); infirm, mutilat, beteag. Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311. Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505. ◊ (Substantivat) La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22. Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21.

INVALÍD, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, infirm, mutilat. [< fr. invalide, cf. lat. invalidus].

INVALÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat. II. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul. (< fr. invalide, lat. invalidus)

INVALÍD ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre persoane) Care nu este valid; inapt pentru muncă (din cauza sănătății rele sau a unor infirmități). /<fr. invalide, lat. invalidus

*inválid, -ă adj. (lat. in-válidus). Care nu e valid, infirm, slab; un bătrîn invalid. Fig. Jur. Care nu e făcut în condițiunile legiĭ: testament invalid. S. m. Soldat care nu maĭ poate servi din cauza rănilor, boalelor saŭ bătrînețiĭ. – Fals invalíd (fr. invalide). V. oturac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invalíd adj. m., s. m., pl. invalízi; adj. f., s. f. invalídă, pl. invalíde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVALÍD adj., s. (MED.) 1. v. infirm. 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

INVALID adj., s. (MED.) 1. infirm, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.) 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

Intrare: invalid (adj.)
invalid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invalid
  • invalidul
  • invalidu‑
  • invali
  • invalida
plural
  • invalizi
  • invalizii
  • invalide
  • invalidele
genitiv-dativ singular
  • invalid
  • invalidului
  • invalide
  • invalidei
plural
  • invalizi
  • invalizilor
  • invalide
  • invalidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invalid, -ă invalidă

  • 1. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: beteag, -ă infirm mutilat schilod antonime: valid attach_file 4 exemple
    exemple
    • Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311.
      surse: DLRLC
    • Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505.
      surse: DLRLC
    • La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22.
      surse: DLRLC
    • Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21.
      surse: DLRLC

etimologie: