18 definiții pentru intrigă indrică intrică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intrigă sf [At: (a. 1819) URICARIUL I, 127 / V: (pop) ~ică, indrică / Pl: ~igi / E: fr intrigue] 1 Acțiune ascunsă care urmărește învrăjbirea oamenilor pentru a trage foloase din confuzia și animozitățile create Si: (pop) uneltire. 2 (Pfm; îe) A face (sau a băga, a vârî ori a iscodi) ~ (sau ~igi) A încerca să realizeze un scop prin intrigi (1). 3 (Îvp; îe) A fi (cu cineva) la ~ică A fi vrăjmași de moarte. 4 Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. 5 Incident din care izbucnește conflictul într-o operă literară. corectată

ÍNTRIGĂ, intrigi, s. f. 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue.

ÍNTRIGĂ, intrigi, s. f. 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue.

ÍNTRIGĂ, intrigi, s. f. 1. (Adesea construit cu verbele «a face», «a băga», «a umbla cu» etc.) Uneltire, acțiune ascunsă dusă prin mijloace necinstite pentru realizarea unui scop sau a unei cauze nedrepte sau pentru zădărnicirea unui lucru; cabală (2). V. vrajbă, zîzanie. Umbla cu vorbe și cu intrigi proaste. SADOVEANU, B. 280. Nu te amesteca în intrigi. NEGRUZZI, S. I 249. 2. Totalitatea incidentelor care dezvoltă acțiunea unei piese de teatru sau a unei opere epice. Intriga se încurcă așa de rău, încît autorul nici nu îndrăznește s-o descurce de pe scenă, ci între culise. GHEREA, ST. CR. I 364. Aceste două opere ale lui Filimon nu sînt niște romanțuri, în cari să se desfășure peripețiile unei intrigi. GHICA, S. A. 80.

ÍNTRIGĂ s.f. 1. Uneltire (secretă) care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ♦ Vrajbă, zâzanie. 2. Parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. [< fr. intrigue].

ÍNTRIGĂ s. f. 1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ◊ vrajbă. 2. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. (< fr. intrigue)

ÍNTRIGĂ ~gi f. 1) Acțiune reprobabilă, întreprinsă pe ascuns pentru a stârni vrajba sau a zădărnici ceva; uneltire. 2) Ansamblu de evenimente și conflicte principale care constituie subiectul unei lucrări artistice. /<fr. intrigue, germ. Intrige

intrigă f. 1. uneltiri ascunse pentru a face să reușească sau să cază o afacere; 2. incidente cari formează nodul unei piese de teatru.

*íntrigă f., pl. ĭ (ngr. intrigka, fr. intrigue, d. it. intrigo, subst. verbal d. intrigare, a intriga; sp. pg. intriga, intrigă. V. stric). Uneltirĭ ascunse ca să reușească orĭ să cadă o afacere. Incidentele care formează nodu uneĭ pĭese teatrale. – Maĭ bine -ígă. V. sforărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

íntrigă s. f., g.-d. art. íntrigii; pl. íntrigi

íntrigă s. f., g.-d. art. íntrigii; pl. íntrigi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÍNTRIGĂ s. 1. mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și reg.) marghiolie, (Munt. și Olt.) școală, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (fam. fig.) mâncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.) 2. v. complot. 3. v. acțiune.

INTRIGĂ s. 1. mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și reg.) marghiolie, (Munt. și Olt.) școală, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (fam. fig.) mîncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.) 2. complot, conjurație, conspirație, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire,(înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (O ~ de curte.) 3. acțiune, afabulație, fabulație, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) țesătură. (~ unui roman.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

intrígă (íntrigi), s. f.1. Uneltire. – 2. Schemă care reprezintă subiectul unei opere literare. – Var. (pop.) intrică. Mr. intrigă. Fr. intrigue; var., prin intermediul ngr. ἴντριγϰα (Graur, BL, VI, 154), cf. bg. intriga.Der. intriga, vb. (a face intrigi); intrigant, s. f., din fr.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTRIGĂ. Subst. Intrigă, uneltire, manevră (fig.), mașinații, cabală (fig.), urzeală (fig.), zavistie (înv.), sforărie (fam.), zîzanie. Complot, conspirație, conjurație (rar). Bisericuță (fig.), gașcă (peior.), clică. Denunțare, denunț, delațiune, pîră, pîrîciune (pop.), pîrîtură (înv.). Instigare, instigație, incitare (livr.), incitație (livr.), întărîtare, ațîțare (fig.), asmuțire (fig.), sumuțare (pop.). Dezbinare, discordie, disensiune, dezacord, neînțelegere, dihonie (reg.), ceartă, filonichie (înv.). Intrigant, cutră, uneltitor, sforar (fig.), fitilist (fam.), complice. Denunțător, delator, pîrîcios, pîrîtor, turnător (fam.). Complotist, complotaș (înv.), conjurat (rar). Adj. Intrigant, zavistios (înv.), zavistnic (înv.), zavistuitor (înv.), dezbinător (rar). Vb. A face (a băga) intrigi, a intriga (înv.), a zavistui (înv.), a trage sforile, a unelti, a urzi (fig.), a conspira, a țese (fig.), a băga discordie, a băga zîzanie, a băga (a vîrî) fitil (fitiluri) (fam.), a băga ac în miere; a agita spiritele, a incita (livr.), a monta (fig.), a ațîța (fig.), a sumuța (pop.), a asmuți (fig.), a dezbina. A denunța, a turna (fig.), a pîrî. V. ceartă, defăimare, dezacord, invidie, provocare, răzvrătire.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

INTRIGĂ iudalâc, îmbârligătură, lucrătură, panglicărie, strâmbă, șulfărie.

Intrare: intrigă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrigă
  • intriga
plural
  • intrigi
  • intrigile
genitiv-dativ singular
  • intrigi
  • intrigii
plural
  • intrigi
  • intrigilor
vocativ singular
plural
indrică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
intrică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

intrigă indrică intrică

  • 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; cabală (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cabală uneltire 2 exemple
    exemple
    • Umbla cu vorbe și cu intrigi proaste. SADOVEANU, B. 280.
      surse: DLRLC
    • Nu te amesteca în intrigi. NEGRUZZI, S. I 249.
      surse: DLRLC
  • 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Intriga se încurcă așa de rău, încît autorul nici nu îndrăznește s-o descurce de pe scenă, ci între culise. GHEREA, ST. CR. I 364.
      surse: DLRLC
    • Aceste două opere ale lui Filimon nu sînt niște romanțuri, în cari să se desfășure peripețiile unei intrigi. GHICA, S. A. 80.
      surse: DLRLC

etimologie: