14 definiții pentru infamie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFAMIE, infamii, s. f. Caracterul a ceea ce este infam; (concr.) faptă sau vorbă infamă; ticăloșie, josnicie, mârșăvie. ◊ Expr. A țintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera (pe cineva). – Din fr. infamie, lat. infamia.

INFAMIE, infamii, s. f. Caracterul a ceea ce este infam; (concr.) faptă sau vorbă infamă; ticăloșie, josnicie, mârșăvie. ◊ Expr. A țintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera (pe cineva). – Din fr. infamie, lat. infamia.

infamie sf [At: GHICA, S. I, 143 / P: ~i-e / Pl: ~ii / E: fr infamie, lat infamia] 1 Ticăloșie. 2 (Înv; îs) Stâlpul ~i Loc unde erau legați unii infractori și criminali pentru a putea fi loviți de mulțime. 3 (Fig; îe) A țintui (sau a pune) la stâlpul ~ A supune oprobriului public Si: a condamna, a înfiera.

INFAMIE, infamii, s. f. Caracterul a ceea ce este infam; faptă sau vorbă infamă; ticăloșie, josnicie. Înfieram infamiile guvernului. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. I se atribuie gratuit infamii și fapte nedemne. GHICA, S. 143. ◊ Expr. A țintui (pe cineva) la stîlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public, a condamna, a înfiera.

INFAMIE s.f. Caracterul a ceea ce este infam; ticăloșie, josnicie, nemernicie. ◊ Stîlpul infamiei = loc unde erau ținuți infractorii și criminalii legați pentru a putea fi loviți de mulțime. ◊ A țintui la stîlpul infamiei = a supune oprobriului public, a înfiera. [Gen. -iei. / < fr. infamie, it., lat. infamia].

INFAMIE s. f. caracterul a ceea ce este infam; ticăloșie, josnicie, nemernicie. ♦ stâlpul ĕi = loc unde erau ținuți infractorii și criminalii legați pentru a putea fi loviți de mulțime; a. țintui (sau a pune) la stâlpul ĕi = a supune oprobriului public, a infiera. (< fr. infamie, lat. infamia)

INFAMIE ~i f. 1) Caracter infam; ticăloșie; josnicie; nemernicie. 2) Faptă de om infam; ticăloșie; mârșăvie; ignominie. ◊ Stâlpul ~ei loc unde în trecut erau ținuți legați infractorii și criminalii, pentru a putea fi dezaprobați și loviți de mulțime. A țintui la stâlpul ~ei a supune oprobriului public; a înfiera. [G.-D. infamiei] /<fr. infamie, lat. infamia

infamie f. 1. înfierare publică; 2. fapta nedemnă; pl. vorbe injurioase: a spune cuiva infamii.

*infamíe f. (fr. infamie, lat. infámia. V. faimă). Mare rușine aplicată onoriĭ cuĭva de lege saŭ de opiniunea publică: censoriĭ romanĭ îĭ notaŭ cu infamia pe cetățeniĭ cu obiceĭurĭ rele. Act infam, faptă nedemnă: demagogia e o infamie. Pl. Vorbe injurioase. A comite micĭ infamiĭ (fam.), a te apuca de intrigĭ, de pozne ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

infamie s. f., art. infamia, g.-d. art. infamiei; pl. infamii, art. infamiile (desp. -mi-i-)

infamie s. f., art. infamia, g.-d. art. infamiei; pl. infamii, art. infamiile

infamie s. f., art. infamia, g.-d. art. infamiei; pl. infamii, art. infamiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INFAMIE s. abjecție, fărădelege, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pus la stâlpul infamiei expr. supus oprobriului public; acuzat.

Intrare: infamie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infamie
  • infamia
plural
  • infamii
  • infamiile
genitiv-dativ singular
  • infamii
  • infamiei
plural
  • infamii
  • infamiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

infamie, infamiisubstantiv feminin

  • 1. Caracterul a ceea ce este infam. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Faptă sau vorbă infamă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Înfieram infamiile guvernului. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. DLRLC
      • format_quote I se atribuie gratuit infamii și fapte nedemne. GHICA, S. 143. DLRLC
    • 1.2. Stâlpul infamiei = loc unde erau ținuți infractorii și criminalii legați pentru a putea fi loviți de mulțime. DN
      • chat_bubble A țintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.