INFAMIE, infamii, s. f. Caracterul a ceea ce este infam; faptă sau vorbă infamă; ticăloșie, josnicie. Înfieram infamiile guvernului. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. I se atribuie gratuit infamii și fapte nedemne. GHICA, S. 143. ◊ Expr. A țintui (pe cineva) la stîlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public, a condamna, a înfiera.