17 definiții pentru incompetență incompetință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incompetență sf [At: DA / V: (înv) ~tin~ / Pl: ~țe / E: fr incompétence] Lipsă de competență.

INCOMPETÉNȚĂ, incompetențe, s. f. Lipsă de competență. [Var.: incompetínță s. f.] – Din fr. incompétence.

INCOMPETÉNȚĂ, incompetențe, s. f. Lipsă de competență. [Var.: incompetínță s. f.] – Din fr. incompétence.

INCOMPETÉNȚĂ, incompetențe, s. f. Lipsă de pregătire pentru a judeca sau a decide asupra unui lucru. ♦ (Jur.) Lipsă de putere legală pentru a îndeplini o anumită atribuție. – Variantă: incompetínță s. f.

INCOMPETÉNȚĂ s.f. Lipsă de competență. ♦ (Jur.) Lipsa puterii legale de a îndeplini o anumită atribuție. [Var. incompetință s.f. / cf. fr. incompétence, it. incompetenza].

INCOMPETÉNȚĂ s. f. lipsă de competență. (< fr. incompétence)

INCOMPETÉNȚĂ f. Stare de incompetent; lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; ignoranță; neștiință. [G.-D. incompetenței] /<fr. incompétence[1]

  1. Var. incompetință (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incompetență f. 1. lipsă de competență judiciară: incompetența unui tribunal; 2. lipsa cunoștințelor cerute spre a decide: incompetența literară sau științifică.

*incompeténță f., pl. e (d. incompetent; fr. -ence). Lipsă de competență judiciară: incompetența unuĭ tribunal. Insuficiență științifică: incompetența unuĭ critic.

incompetință sf vz incompetență

INCOMPETÍNȚĂ s. f. v. incompetență.

INCOMPETÍNȚĂ s. f. v. incompetență.

INCOMPETÍNȚĂ s. f. v. incompetență.

INCOMPETÍNȚĂ s.f. v. incompetență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incompeténță s. f., g.-d. art. incompeténței; pl. incompeténțe

incompeténță s. f. competență[1]

  1. Var. incompetință (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCOMPETÉNȚĂ s. v. incapacitate.[1]

  1. Var. incompetință (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

INCOMPETENȚĂ s. incapacitate, necompetență, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)

Incompetență ≠ competență[1]

  1. Var. incompetință (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: incompetență
incompetență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incompetență
  • incompetența
plural
  • incompetențe
  • incompetențele
genitiv-dativ singular
  • incompetențe
  • incompetenței
plural
  • incompetențe
  • incompetențelor
vocativ singular
plural
incompetință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incompetință
  • incompetința
plural
  • incompetințe
  • incompetințele
genitiv-dativ singular
  • incompetințe
  • incompetinței
plural
  • incompetințe
  • incompetințelor
vocativ singular
plural

incompetență incompetință

etimologie: