14 definiții pentru incapacitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, imposibilitate de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité.

incapacitate sf [At: HAMANGIU, C. C. 98 / Pl: ~tăți / E: fr incapacité] 1 Lipsă a uneia sau a mai multor capacități. 2 Neputință de a face ceva. 3 (Pex) Nepricepere. 4 (Jur; spc) Situație în care se află cineva care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi.

INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité.

INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; p. ext. lipsă de aptitudini, de pregătire, de îndemînare; nepricepere, nedestoinicie. Înfățișînd în roman pe unul din nobilii cei mai buni, Turgheniev pare a-și fi propus a arăta incapacitatea aristocraților ca pătură socială conducătoare. SADOVEANU, E. 239. ◊ Incapacitate de muncă = neputința de a munci (din cauza unei boli sau a unui accident). Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37. ♦ (Jur.) Starea unei persoane care nu are capacitatea legală de a-și asuma sau a exercita (fără încuviințare) anumite drepturi sau obligații.

INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputința de a face ceva; (p. ext.) nepregătire, nepricepere. ♦ Situația celui incapabil. [Cf. fr. incapacité].

INCAPACITÁTE s. f. lipsă de capacitate, de pricepere, de competență; (p. ext.) nepregătire; stângăcie. (< fr. incapacité)

INCAPACITÁTE f. 1) Lipsă de capacitate; inaptitudine. 2) Neputință de a se folosi de unele drepturi legale. [G.-D. incapacității] /<fr. incapacité

incapacitate f. 1. lipsă de capacitate; 2. starea unei persoane pe care legea o privează de unele drepturi.

*incapacitáte f. (d. capacitate; fr. -acité. Lipsă de capacitate, prostie. Jur. Starea uneĭ persoane lipsite de oare-care drepturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incapacitáte s. f., g.-d. art. incapacitắții

incapacitáte s. f., g.-d. art. incapacității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCAPACITÁTE s. 1. v. inaptitudine. 2. v. neputință. 3. neputință, slăbiciune, (rar) impotență, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioșetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetență, necompetență, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)

INCAPACITATE s. 1. inaptitudine. (~ cuiva pentru...) 2. neputință. (~ de a face ceva.) 3. neputință, slăbiciune, (rar) impotență, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioșetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetență, necompetență, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)

Incapacitate ≠ capacitate

Intrare: incapacitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incapacitate
  • incapacitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • incapacități
  • incapacității
plural
vocativ singular
plural

incapacitate

  • 1. Lipsă de capacitate, imposibilitate de a face ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: inaptitudine antonime: capacitate un exemplu
    exemple
    • Înfățișînd în roman pe unul din nobilii cei mai buni, Turgheniev pare a-și fi propus a arăta incapacitatea aristocraților ca pătură socială conducătoare. SADOVEANU, E. 239.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Incapacitate de muncă = neputința de a munci (din cauza unei boli sau a unui accident).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: