impermeabil, -~ă [At: IBRĂILEANU, A. 7 / P: ~me-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr imperméable, lat impermeabilis] 1 a Care nu lasă să treacă prin el un fluid. 2 sn Haină de ploaie, făcută dintr-un material impermeabil (1) Si: fulgarin.

IMPERMEABIL, -Ă, impermeabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu lasă să treacă prin el un fluid. Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă. IBRĂILEANU, A. 7. S-a îmbrăcat cu mantaua impermeabilă de mătase. CARAGIALE, O. I 278. ♦ (Substantivat, n.) Manta, pardesiu de ploaie (uneori cauciucat). – Pronunțat: -me-a-.

IMPERMEABIL, -Ă adj. Care nu permite trecerea unui fluid prin el. // s.n. Manta, haină de ploaie. [Pron. -me-a-. / < fr. imperméable].

IMPERMEABIL, -Ă I. adj. 1. (despre materiale, țesături) care nu permite trecerea prin el a unui fluid. 2. (fig.) neinfluențabil, insensibil; refractar, inaccesibil. II. s. n. manta, pardesiu de ploaie, dintr-un material impermeabil (I, 1); fulgarin. (< fr. imperméable)

IMPERMEABIL² ~e n. Haină lungă de ploaie, confecționată dintr-un material care nu permite trecerea apei; fulgarin. [Sil. -me-a-] /<fr. imperméable, lat. impermeabilis

impermeabil a. prin care nu poate să treacă un lichid: mușamaua, cauciucul și guta-perca sunt impermeabile. ║ n. un fel de manta de ploaie.

*impermeábil, -ă adj. (in- și permeabil). Pin care nu poate trece apa: galoșiĭ îs impermeabilĭ. S. n., pl. e. Manta impermeabilă.

impermeabil² (desp. -me-a-) s. n., pl. impermeabile

impermeabil² (-me-a-) s. n., pl. impermeabile

impermeabil s. n. (sil. -me-a-), pl. impermeabile

impermeabil (e-a)

IMPERMEABIL s. balon, balonzaid, fâș, fulgarin, manta, trenci, trencicot. (~ de ploaie.)

IMPERMEABIL s. balon, balonzaid, fîș, fulgarin, manta, trenci. (~ de ploaie.)