17 definiții pentru imaginație imaginațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMAGINÁȚIE, imaginații, s. f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [Var.: (rar) imaginațiúne s. f.] – Din fr. imagination, lat. imaginatio, -onis.

IMAGINÁȚIE, imaginații, s. f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [Var.: (rar) imaginațiúne s. f.] – Din fr. imagination, lat. imaginatio, -onis.

imaginație sf [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr imagination, lat imaginatio, -onis] 1 Capacitate umană de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior. 2 (Pex) Reprezentare produsă de imaginație (1) Si: fantezie, închipuire.

IMAGINÁȚIE, imaginații, s. f. Capacitatea omenească de a transforma reprezentările care reflectă realitatea existentă și de a crea, pe această bază, noi reprezentări; p. ext. imagine produsă de această facultate; închipuire, fantezie. Imaginația populară nu contrazice legile realității, ci, dimpotrivă, le subliniază. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 183, 8/4. În fine, cu firul cauzalității în mînă, mulți vor gîndi a fi ghicit sensul întîmplărilor lui, reducîndu-le la simple vise a unei imaginații bolnave. EMINESCU, N. 84. – Variantă: imaginațiune (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. II 240) s. f.

IMAGINÁȚIE s.f. Capacitatea omenească de a transforma reprezentările care reflectă realitatea existentă și de a crea pe această bază noi reprezentări; invenție. ♦ Închipuire, fantezie. [Gen. -iei, var. imaginațiune s.f. / cf. fr. imagination, lat. imaginatio].

IMAGINÁȚIE s. f. capacitatea de a transforma reprezentările ce reflectă realitatea existentă și de a crea pe această bază noi reprezentări; invenție. ◊ închipuire, fantezie. (< fr. imagination, lat. imaginatio)

IMAGINÁȚIE ~i f. 1) Capacitate a omului de a-și imagina ceva; închipuire. 2) Produs al acestei capacități. [G.-D. imaginației; Sil. -ți-e] /<fr. imagination, lat. imaginatio, ~onis[1]

  1. Var. imaginațiune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

IMAGINAȚIÚNE s. f. v. imaginație.

IMAGINAȚIÚNE s. f. v. imaginație.

IMAGINAȚIÚNE s. f. v. imaginație.

imaginațiune sf vz imaginație

IMAGINAȚIÚNE s.f. v. imaginație.

imaginați(un)e f. 1. facultatea de a crea prin cugetare; 2. părere neîntemeiată, idee himerică: e o pură imaginațiune.

*imaginațiúne f. (lat. imaginátio, -ónis). Fantazie, facultatea de a imagina, de a inventa, de a crea, de a concepe: a avea o imaginațiune vie. Fig. Opiniune nefundată, închipuire: e o pură imaginațiune. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imagináție (-ți-e) s. f., art. imagináția (-ți-a), g.-d. art. imagináției; pl. imagináții, art. imagináțiile (-ți-i-)

imagináție s. f. (sil. -ți-e), art. imagináția (sil. -ți-a), g.-d. art. imagináției; pl. imagináții, art. imagináțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. imaginațiune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMAGINÁȚIE s. 1. fantezie, inventivitate, invenție, închipuire. (Are o ~ bogată.) 2. v. închipuire. 3. v. fantezie.[1]

  1. Var. imaginațiune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

IMAGINAȚIE s. 1. fantezie, invenție, închipuire. (Are o ~ bogată.) 2. fantezie, gînd, închipuire. (Îl poartă ~ cu mii de ani in urmă.) 3. fantezie, ficțiune, invenție, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMAGINAȚIE. Subst. Imaginație, imaginare, închipuire, ficțiune, plăsmuire, născocire, născocitură (rar), născoceală, năzărire, năzăreală, năzâritură (pop.), scornire, scorneală, scornitură (pop.), invenție, inventare, izvodire (înv.), zămislire (fig.). Amăgire, amăgeală, înșelăciune, minciună, basnă (înv.), băsnire (înv.), aparență, irealitate; vis, visare, reverie, iluzie (fig.), iluzionare (fig.), himeră, utopie, fantezie. Nălucă, nălucire, năluceală (rar), nălucitură (rar), fantasmagorie, vedenie, fantomă, fantasmă, arătare, stafie, strigoi, strigoaie, strigoaică; halucinație, miraj, fata morgana. Scornitor, băsnar (înv.), năzarnic (rar), visător, utopist, plăsmuitor, născocitor. Mit, poveste, legendă, basm. Mitologie. Mitomanie. Mitoman. Adj. Imaginar, închipuit, fictiv, de ficțiune, fantastic, fantezist, iluzoriu, himeric, ireal, fantasmagoric, nereal, de basm, inexistent, fantomatic; utopic, utopist, visător, idealist. Născocit, imaginat, părelnic, nălucit, plăsmuit. Irealizabil, nerealizabil, imposibil; amăgitor, înșelător. Imaginativ, ingenios, inventiv, născocitor, scornitor. Mitic, legendar, fabulos, mitologic. Vb. A imagina, a închipui, a inventa, a visa (a vedea, a spune) cai verzi pe pereți, a scorni, a băsni (înv.), a plăsmui, a născoci, a izvodi (înv.), a zămisli (fig.), a scornici (rar), a i se năzări, a i se părea, a-și închipui, a i se năluci, a-și imagina. A visa, a se hrăni cu vise, a se amăgi, a se lăsa dus, a pluti în ireal, a fi (a umbla) cu capul în nori, a trăi cu capul în nori, a nu fi (a nu trăi) cu picioarele pe pămînt, a fi între cer și pămînt, a clădi castele în Spania. Adv. (În mod) iluzoriu, utopic, fantezist, fictiv. V. cunoaștere, ființe imaginare, intuiție, minciună.

Intrare: imaginație
imaginație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imaginație
  • imaginația
plural
  • imaginații
  • imaginațiile
genitiv-dativ singular
  • imaginații
  • imaginației
plural
  • imaginații
  • imaginațiilor
vocativ singular
plural
imaginațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imaginațiune
  • imaginațiunea
plural
  • imaginațiuni
  • imaginațiunile
genitiv-dativ singular
  • imaginațiuni
  • imaginațiunii
plural
  • imaginațiuni
  • imaginațiunilor
vocativ singular
plural

imaginație imaginațiune

  • 1. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: invenție 2 exemple
    exemple
    • Imaginația populară nu contrazice legile realității, ci, dimpotrivă, le subliniază. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 183, 8/4.
      surse: DLRLC
    • În fine, cu firul cauzalității în mînă, mulți vor gîndi a fi ghicit sensul întîmplărilor lui, reducîndu-le la simple vise a unei imaginații bolnave. EMINESCU, N. 84.
      surse: DLRLC

etimologie: