IMAGINAȚIE. Subst. Imaginație, imaginare, închipuire, ficțiune, plăsmuire, născocire, născocitură (rar), născoceală, năzărire, năzăreală, năzâritură (pop.), scornire, scorneală, scornitură (pop.), invenție, inventare, izvodire (înv.), zămislire (fig.). Amăgire, amăgeală, înșelăciune, minciună, basnă (înv.), băsnire (înv.), aparență, irealitate; vis, visare, reverie, iluzie (fig.), iluzionare (fig.), himeră, utopie, fantezie. Nălucă, nălucire, năluceală (rar), nălucitură (rar), fantasmagorie, vedenie, fantomă, fantasmă, arătare, stafie, strigoi, strigoaie, strigoaică; halucinație, miraj, fata morgana. Scornitor, băsnar (înv.), năzarnic (rar), visător, utopist, plăsmuitor, născocitor. Mit, poveste, legendă, basm. Mitologie. Mitomanie. Mitoman. Adj. Imaginar, închipuit, fictiv, de ficțiune, fantastic, fantezist, iluzoriu, himeric, ireal, fantasmagoric, nereal, de basm, inexistent, fantomatic; utopic, utopist, visător, idealist. Născocit, imaginat, părelnic, nălucit, plăsmuit. Irealizabil, nerealizabil, imposibil; amăgitor, înșelător. Imaginativ, ingenios, inventiv, născocitor, scornitor. Mitic, legendar, fabulos, mitologic. Vb. A imagina, a închipui, a inventa, a visa (a vedea, a spune) cai verzi pe pereți, a scorni, a băsni (înv.), a plăsmui, a născoci, a izvodi (înv.), a zămisli (fig.), a scornici (rar), a i se năzări, a i se părea, a-și închipui, a i se năluci, a-și imagina. A visa, a se hrăni cu vise, a se amăgi, a se lăsa dus, a pluti în ireal, a fi (a umbla) cu capul în nori, a trăi cu capul în nori, a nu fi (a nu trăi) cu picioarele pe pămînt, a fi între cer și pămînt, a clădi castele în Spania. Adv. (În mod) iluzoriu, utopic, fantezist, fictiv. V. cunoaștere, ființe imaginare, intuiție, minciună.