9 definiții pentru iezuit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IEZUÍT, iezuiți, s. m. 1. Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola cu rol important în Contrareformă și în modernizarea Bisericii. ♦ (Adjectival) Care aparține iezuiților, care se referă la iezuiți; care provine de la iezuiți. Atitudine iezuită. 2. Fig. Om ipocrit, intrigant, viclean. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit.

iezuit, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET2. I, 440 / V: (înv) ezovit, iesuvit / Pl: ~iți, ~e / E: fr jezuite, ger Jesuit, rs иезуит] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din ordinul catolic „Societatea lui Iisus”, fondat în 1534 de Ignațiu de Loyola. 3-4 smf, a (Om) ipocrit. 5-6 a Care se referă (la iezuiți (1) sau) la ordinul iezuiților Si: iezuitic (1-2). 7-8 a Specific (iezuiților (1) sau) ordinului iezuiților Si: iezuitic (3-4). 9-10 a Care provine (de la iezuiți (1) sau) de la ordinul iezuiților Si: iezuitic (5-6). 11-12 a Care aparține (iezuiților (1) sau) ordinului iezuiților Si: iezuitic (7-8).

IEZUÍT, iezuiți, s. m. Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuită. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit.[1]

  1. Cu valoare adjectivală, iezuit are și forme de feminin, după cum definiția însăși arată. — cata

IEZUÍT s.m. Membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de Ignațiu de Loyola pentru a lupta împotriva mișcărilor populare și gândirii progresiste. ♦ (Fig.) Ipocrit, viclean, perfid. // adj. De iezuit, al iezuiților, specific iezuiților; perfid. [Cf. fr. jésuite, germ. Jesuit].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IEZUÍT adj. v. duplicitar, fals, fariseic.

IEZUÍT s, adj. v. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

iezuit adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC.

iezuit s., adj. v. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

Intrare: iezuit (adj.)
iezuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iezuit
  • iezuitul
  • iezuitu‑
  • iezui
  • iezuita
plural
  • iezuiți
  • iezuiții
  • iezuite
  • iezuitele
genitiv-dativ singular
  • iezuit
  • iezuitului
  • iezuite
  • iezuitei
plural
  • iezuiți
  • iezuiților
  • iezuite
  • iezuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iezuit (adj.)

etimologie: