Definiția cu ID-ul 13654:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IEZUIT, iezuiți, s. m. Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuită. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit.[1]
- Cu valoare adjectivală, iezuit are și forme de feminin, după cum definiția însăși arată. — cata