7 definiții pentru hurduitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HURDUITURĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Huruitură. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură.
HURDUITURĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Huruitură. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hurduitură sf [At: DEX / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: hurdui + -tură] (Reg) Huruitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hurduitură (reg.) (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. hurduiturii; pl. hurduituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hurduitură (reg.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. hurduiturii; pl. hurduituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hurduitură s. f., g.-d. art. hurduiturii; pl. hurduituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HURDUITURĂ s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hurduitură s. v. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: hur-du-i-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hurduitură, hurduiturisubstantiv feminin
etimologie:
- Hurdui + sufix -tură. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.