6 definiții pentru duruit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURUÍT, duruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui.

DURUÍT, duruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui.

DURUÍT s. n. Faptul de a durui; zgomot făcut de roțile unei căruțe, de tunet, de un obiect care se rostogolește sau care este tîrît pe pămînt etc.; huruit. Desluși chiote și duruit depărtat de roți, cine știe unde, către podul cel mare al Tupilaților. CAMILAR, TEM. 141. Poarta se încuie în urma lui cu un duruit greu. DUNĂREANU, CH. 234. Foarte rar se auzea pe pod duruitul unei calește. NEGRUZZI, S. I 15.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DURUIT s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, huruială, huruit, huruitură, (reg) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: duruit (s.n.)
duruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duruit
  • duruitul
  • duruitu‑
plural
  • duruituri
  • duruiturile
genitiv-dativ singular
  • duruit
  • duruitului
plural
  • duruituri
  • duruiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duruit (s.n.)

  • 1. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie.
    exemple
    • Desluși chiote și duruit depărtat de roți, cine știe unde, către podul cel mare al Tupilaților. CAMILAR, TEM. 141.
      surse: DLRLC
    • Poarta se încuie în urma lui cu un duruit greu. DUNĂREANU, CH. 234.
      surse: DLRLC
    • Foarte rar se auzea pe pod duruitul unei calește. NEGRUZZI, S. I 15.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi durui
    surse: DEX '09 DEX '98