13 definiții pentru hotărâre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOTĂRẤRE, hotărâri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduita, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie. ◊ Loc adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neșovăitor. Loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără șovăială. Cu hotărâre = fără îndoială, sigur. 2. Dispoziție a unei autorități. ◊ Hotărâre judecătorească = act al unei instanțe judecătorești dat în soluționarea unui litigiu. Hotărâre definitivă = hotărâre judecătorească împotriva căreia nu mai există căi ordinare de atac (apel sau recurs). 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți. – V. hotărî.

hotărâre sf [At: CANTEMIR, HR. 69 / Pl: ~ri / E: hotărî] 1 (Înv) Stabilire a hotarului sau graniței unei regiuni sau unei țări Si: hotărât1 (1). 2 (Înv) Mărginire cu... Si: hotărât1 (2). 3 (Înv) Învecinare a stăpânitorilor cu... Si: hotărât1 (3). 4 Decizie între mai multe posibilități Si: hotărât1 (4). 5 Luare a unei hotărâri Si: hotărât1 (5). 6 Poruncă adresată cuiva Si: hotărât1 (6). 7 Fixare a unei date, a unui termen Si: hotărât1 (7). 8 Stabilire a unui plan de acțiune Si: hotărât1 (8). 9 Stipulare a unor condiții într-un act Si: hotărât1 (9). 10 Determinare a unor factori necunoscuți Si: hotărât1 (10). 11 Definire. 12 (Grm) Detenuinare prin articole Si: hotărât1 (12). 13 Menire a cuiva pentru ceva Si: hotărât1 (13). 14 (Înv) Sfârșire într-un anumit fel Si: hotărât1 (14). 15 (Îe) A lua o (înv a face, a pune, a încheia, a veni în) ~ A se hotărî (5). 16 (Îlav) Cu ~ (sau cu toată ~ea) În mod hotărât Si: neîndoios, sigur. 17 (Jur; șîs ~ judecătorească) Sentință judecătorească. 18 Fermitate în conduita, în atitudinea cuiva. 19 Dispoziție a unei autorități. 20 Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți.

HOTĂRẤRE, hotărâri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neșovăitor. ◊ Loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără șovăială. Cu hotărâre = fără îndoială, sigur. 2. Dispoziție a unei autorități. ♦ Sentință judecătorească. 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți. – V. hotărî.

HOTĂRÂRE ~i f. 1) v. A HOTĂRÎ și A SE HOTĂRÎ. 2) Dispoziție a unui organ oficial; decizie. 3) Act în care este fixată o asemenea dispoziție. 4) Îndrăzneală în acțiuni; fermitate. [G.-D. hotărârii] /v. a hotărî

HOTĂRÎ́RE, hotărîri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî, de a (se) decide (să facă ceva); atitudine neșovăitoare, fermitate în conduita cuiva; ceea ce hotărăște cineva, decizie. Maria lupta cu ea însăși, cu hotărîre tragică. CAMIL PETRESCU, N. 141. Mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43. N-a fost cu putință să-l întoarcă din hotărîrea sa. ISPIRESCU, L. 3. Pornesc și la drum, cu hotărîrea să se judece. CREANGĂ, A. 146. ◊ (În construcție cu verbul «a lua») Uite, acum mă cert cu dumneata, în loc să iau o hotărîre. DEMETRIUS, C. 19. Atunci luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P. 3. Ai putut lua o asemene sumeață hotărîre? NEGRUZZI, S. I 45. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotărîre = ferm, neșovăitor. Vorbi cu un glas de hotărîre. SADOVEANU, O. I 275. ◊ Loc. adv. Cu hotărîre sau cu toată hotărîrea = în mod hotărît, fără ezitare. Partidul nostru luptă cu toată hotărîrea împotriva manifestărilor naționalist-șovine și a cosmopolitismului fără patrie, ambele deopotrivă arme veninoase ale imperialismului înrobitor de popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Cu hotărîre = fără îndoială, neîndoios, sigur, hotărît. Să știe cu hotărîre că-i va da de soție pe cea mai frumoasă muiere. ISPIRESCU, U. 9. 2. Dispoziție a conducerii de stat sau de partid, a unui organ sau a unei organizații oficiale. Rezoluții și Hotărîri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn [titlu]. ▭ Aplicarea hotărîrilor și dispozițiilor Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne este obligatorie pe întreg teritoriul Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 26. ♦ Sentință judecătorească. După pronunțarea hotărîrii, curtea s-a retras.

hotărâre-apél s. f. (Specific epocii comuniste) Hotărâre cu funcție de apel luată într-o plenară ◊ Hotărâre-apel a plenarei Consiliului Național al oamenilor muncii din industrie, construcții, transporturi, circulația mărfurilor și finanțe” I.B. 8 V 84 p. 1. ◊ Hotărâre-apel a Plenarei Consiliului Național al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Gospodăririi Apelor” Sc. 23 V 84 p. 1 (din hotărâre + apel)

hotărîre f. fapta de a hotărî: 1. deciziune, rezoluțiune; 2. sentință.

hotărî́re f. Acțiunea de a saŭ de a te hotărî. Deciziune, sentență, rezoluțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hotărấre s. f., g.-d. art. hotărấrii; pl. hotărấri

hotărâre s. f., g.-d. art. hotărârii; pl. hotărâri

hotărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rând ger., -rît prt., -rîre inf. s., -rîtor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOTĂRÂRE s. 1. v. dispoziție. 2. fixare, precizare, stabilire. (Hotărârea unui nou termen.) 3. v. voință. 4. decizie. (Vom lua mâine o hotărâre definitivă.) 5. v. decizie. 6. v. sentință. 7. dârzenie, fermitate, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (O hotărâre de granit.) 8. v. fermitate.

HOTĂRÎRE s. 1. dispoziție, ordin, poruncă, (pop.) porunceală, (înv.) așezămînt, carte, farmuta, învățătură, mandat, orînduială, orînduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rînduială, strînsoare, șart, tertip, ucaz, (rusism înv.) pricaz. (A emis o ~ scrisă.) 2. fixare, precizare, stabilire. (~ unui nou termen.) 3. decizie, voință. (Prin ~ părților.) 4. decizie. (Vom lua mîine o ~ definitivă.) 5. (JUR.) decizie, sentință, verdict, (rar) judecată, (înv.) județ, lege, proces. (~ într-un proces.) 6. dîrzenie, fermitate, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (O ~ de granit.) 7. fermitate, siguranță. (Vocea lui căpătase mai multă ~.)

Intrare: hotărâre
hotărâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hotărâre
  • hotărârea
plural
  • hotărâri
  • hotărârile
genitiv-dativ singular
  • hotărâri
  • hotărârii
plural
  • hotărâri
  • hotărârilor
vocativ singular
plural

hotărâre

  • 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduita, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: decizie fermitate 7 exemple
    exemple
    • Maria lupta cu ea însăși, cu hotărîre tragică. CAMIL PETRESCU, N. 141.
      surse: DLRLC
    • Mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43.
      surse: DLRLC
    • N-a fost cu putință să-l întoarcă din hotărîrea sa. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Pornesc și la drum, cu hotărîrea să se judece. CREANGĂ, A. 146.
      surse: DLRLC
    • Uite, acum mă cert cu dumneata, în loc să iau o hotărîre. DEMETRIUS, C. 19.
      surse: DLRLC
    • Atunci luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P. 3.
      surse: DLRLC
    • Ai putut lua o asemene sumeață hotărîre? NEGRUZZI, S. I 45.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vorbi cu un glas de hotărîre. SADOVEANU, O. I 275.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără șovăială.
      surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Partidul nostru luptă cu toată hotărîrea împotriva manifestărilor naționalist-șovine și a cosmopolitismului fără patrie, ambele deopotrivă arme veninoase ale imperialismului înrobitor de popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială Cu hotărâre = fără îndoială.
      surse: DEX '98 DLRLC sinonime: hotărât neîndoios sigur un exemplu
      exemple
      • Să știe cu hotărîre că-i va da de soție pe cea mai frumoasă muiere. ISPIRESCU, U. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. Dispoziție a unei autorități.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Sentință judecătorească.
      surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • După pronunțarea hotărârii, curtea s-a retras.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. Hotărâre judecătorească = act al unei instanțe judecătorești dat în soluționarea unui litigiu.
        surse: DEX '09
      • 2.1.2. Hotărâre definitivă = hotărâre judecătorească împotriva căreia nu mai există căi ordinare de atac (apel sau recurs).
        surse: DEX '09
  • 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Rezoluții și Hotărîri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn [titlu].
      surse: DLRLC
    • Aplicarea hotărîrilor și dispozițiilor Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne este obligatorie pe întreg teritoriul Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 26.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hotărî
    surse: DEX '98 DEX '09