18 definiții pentru horticultură

Explicative DEX

HORTICULTU s. f. Ramură a agronomiei care cuprinde pomicultură, legumicultură, floricultură și viticultură. – Din fr. horticulture.

horticultu sfs [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr horticulture] Parte a agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării grădinilor precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor.

* HORTICULTU (pl. -ri) sf. 🚜 Grădinărit, cultura grădinilor de flori [fr.].

HORTICULTU s. f. Știință agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din fr. horticulture.

HORTICULTU s. f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor; grădinărit.

HORTICULTU s.f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor. [< fr. horticulture, cf. lat. hortus – grădină, cultura – cultură].

HORTICULTU s. f. știință care tratează despre cultivarea grădinilor, producerea de legume, flori, arbori fructiferi. (< fr. horticulture)

HORTICULTU f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu studiul metodelor de cultivare a pomilor, a arbuștilor fructiferi și decorativi, a plantelor leguminoase și a florilor. [G.-D. horticulturii] /<fr. horticulture

horticultură f. arta de a cultiva grădinile.

orticultu[1] sf vz horticultură

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

*orticultúră f., pl. ĭ (lat. hortus, grădina, și cultura, cultură, după agri-cultură). Arta de a cultiva grădinile, florile: orticultura e foarte dezvoltată în Olanda. – Maĭ des hort-.

Ortografice DOOM

horticultu s. f., g.-d. art. horticulturii

horticultu s. f., g.-d. art. horticulturii

horticultu s. f., g.-d. art. horticulturii

Jargon

HORTI- „grădină, livadă”. ◊ L. hortus, i „grădină, livadă” > fr. horti-, engl. id. > rom. horti-.~col (v. -col1), adj., care crește în grădină; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în horticultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care tratează despre cultivarea grădinilor; ~fug (v. -fug), adj., (despre plante) evadat din grădină.

Sinonime

HORTICULTU s. grădinărie, grădinărit. (Specialist în ~.)

HORTICULTU s. grădinărie, grădinărit. (Specialist în ~.)

Intrare: horticultură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horticultu
  • horticultura
plural
genitiv-dativ singular
  • horticulturi
  • horticulturii
plural
vocativ singular
plural
orticultură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orticultură
  • orticultura
plural
  • orticulturi
  • orticulturile
genitiv-dativ singular
  • orticulturi
  • orticulturii
plural
  • orticulturi
  • orticulturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horticultusubstantiv feminin

  • 1. Ramură a agronomiei care cuprinde pomicultură, legumicultură, floricultură și viticultură. DEX '09 MDA2 DEX '96 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „horticultură” (18 clipuri)
Clipul 1 / 18