grădinărie sf [At: SUȚU, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: grădinar + -ie] 1 Grădinărit (1). 2 Grădină (1) de zarzavat. 3 Cultură de grădină (1).

GRĂDINĂRIE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. Grădinarul umbla... să găsească un ajutor care să învețe grădinăria și să-i facă treburile cele grele. POPESCU, B. III 29. 2. Loc în care se cultivă metodic plante de grădină, legume sau flori în scop lucrativ. Locul ar fi potrivit deci de grădinării. SADOVEANU, P. M. 11.

GRĂDINĂRIE f. Ocupație a grădinarului. /grădinar + suf. ~ie

grădinărie f. cultura grădinilor.

grădinăríe f. Cultura grădinilor maĭ ales de legume. Grădină de legume (bulgărie, sîrbie).

grădinărie s. f., art. grădinăria, g.-d. art. grădinăriei; (grădini) pl. grădinării, art. grădinăriile (desp. -ri-i-)

grădinărie s. f., art. grădinăria, g.-d. art. grădinăriei; (grădini) pl. grădinării, art. grădinăriile

grădinărie s. f., art. grădinăria, g.-d. art. grădinăriei; (grădini) pl. grădinării, art. grădinăriile

GRĂDINĂRIE s. v. horticultură.

GRĂDINĂRIE s. grădinărit, horticultură. (Se ocupă cu ~.)