❍ HLIZI (-izesc) vb. refl. Mold. Bucov. Maram. A rîde într’una, fără rost, de toate nimicurile; a rîde înfundat în bătaie dejoc, din obrăznicie sau din prostie; a chicoti: te poftesc... să nu te hlizești așa dinaintea mea, că doar nu sîntem de-o samă amîndoi (ALECS.); se acățăra pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți (CRG.) [comp. blg. hljĕzja se]