16 definiții pentru hatâr

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HATÂR, hatâruri, s. n. (Pop. și fam.) 1. Plăcere, poftă, plac. ◊ Expr. Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). (Înv.) De hatârul (unui lucru) = mulțumită, datorită, grație (unui lucru). 2. Favoare, concesie; serviciu. ◊ Expr. A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. – Din tc. hatır.

HATÂR, hatâruri, s. n. (Pop. și fam.) 1. Plăcere, poftă, plac. ◊ Expr. Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). (Înv.) De hatârul (unui lucru) = mulțumită, datorită, grație (unui lucru). 2. Favoare, concesie; serviciu. ◊ Expr. A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. – Din tc. hatır.

hatâr sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 296/34 / Pl: ~uri / E: tc hatir] (Pfm) 1 Plăcere. 2 (Îlav) Pentru (sau de, în) ~ul (cuiva sau a ceva) De dragul (cuiva sau a ceva). 3 (Îlav) Pentru a face plăcere (cuiva). 4 (Înv; îlpp) De ~ul unui lucru Grație unui lucru. 5 Favoare. 6 (Îe) A face (cuiva) un ~ A acorda (cuiva) o favoare. 7 (Îae) A satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. 8 (Îae) A manifesta față de cineva o atitudine concesivă. 9 (Îae) A face un serviciu cerut. 10 Concesie. 11 (Înv; îe) A căuta ~ul cuiva A acorda (cuiva) o favoare. 12 (Înv; îe) A păzi ~ul cuiva A păstra interesul (pentru cineva). 13 (Înv; spc) Favoare acordată pe nedrept de către un funcționar. 14 Poftă. 15 (Îe) A strica ~ul cuiva A lipsi pe cineva de plăcerea la care se așteaptă.

HATÂR ~uri n. Plăcere personală a cuiva (uneori ciudată); voie. ◊ De ~ul (cuiva) pentru a face cuiva pe plac. /<turc. hatir

hatâr n. 1. favoare: se hotărî să vie mai mult de hatârul lor ISP.; 2. plăcere, poftă: neputându-le strica hatârul CR. [Turc. HATYR].

HATÎR, hatîruri, s. n. 1. Plăcere, poftă, plac. ◊ Expr. Pentru (sau de, mai rar în) hatîrul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). Făcurăm plăcintei cuvenita cinste, în hatîrul, mai cu samă, al cotnariului nou sosit. HOGAȘ, DR. 281. Să-mi dau eu liniștea mea pentru hatîrul nu știu cui? CREANGĂ, P. 252. N-am să șez aici toată noaptea pentru hatîrul tău! ALECSANDRI, T. I 115. (Învechit) De hatîrul (unui lucru) = mulțumită, datorită, grație (unui lucru). Sub domnia celui de pe urmă grec, tată-său s-a făcut vornic de hatîrul unei plăcinte ce a trimis la masa domnească. ALECSANDRI, T. 141. A strica hatîrul (cuiva) = a strica pofta, cheful sau plăcerea (cuiva). Spînul, neputîndu-le strîca hatîrul, cheamă pe Harap-Alb. CREANGĂ, P. 231. 2. Favoare, grație, concesie; serviciu. Domniță, bietul Mură îți cere un hatîr. GALACTION, O. I 73. Cînd era micuț, dezmierdatul ei era pentru dînsul culmea fericirii; acuma o singură sărutare e pentru mă-sa un hatîr. La TDRG. ◊ Expr. A face (cuiva) un hatîr = a acorda (cuiva) o favoare sau un privilegiu; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. Asemenea hatîruri sau chiverniseli se făceau numai pe seama unui om și pe timpul vieții sale. ODOBESCU, S. II 33. ♦ (Învechit) Favoare acordată în mod abuziv. [Sînt judecători] care fac hatîruri unui prieten sau unui puternic al zilei de care se tem. La TDRG. Ce mai nou pe-aici pin Iași, vere Iorgule?... – Tot aceea și iar aceea: intrigi, furături, dispărțănii, hatîruri, nedreptăți. ALECSANDRI, T. 1337.

HATÎR s. n. 1. (Mold.) Favoare. I s-au făcut și hatîrul acesta de cătră stăpîn. GHEORGACHI. Pentru hatîrul dum<itale> mă voi face. H 17792, 101r; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. ♦ Favoritism. Pe care îl va simți că au făcut cît de puțin hatîr, cu capul va da samă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. 2. (Mold.) Interes. Am avut cu toți elciii Franței, dragoste și prieteșug, păzind unul altuie hatîrul ori la ce s-ar fi întimplat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. 3. (ȚR.) Plăcere, poftă. Pentru voia și hatîrul lui Nicolae-Vodă au făcut. R. POPESCU. Etimologie: tc. hatır.

hatîr n., pl. urĭ (turc. ar. hatyr, de unde și ngr. hatiri, alb. bg. hatyr). Fam. Favoare, concesiune, protecțiune: a reuși pin hatîr. Plăcere, poftă, considerațiune: a face ceva de hatîru cuĭva. Nasu să i-l taĭ, dar hatîru să nu i-l stricĭ, proverb ironic despre un pretențios căruĭa totușĭ trebuĭe să-ĭ daĭ peste nas.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hatâr (pop., fam.) s. n., pl. hatâruri

hatâr (pop., fam.) s. n., pl. hatâruri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HATÂR s. v. avantaj, cinste, favoare, înlesnire, onoare, privilegiu, protecție, ușurință.

HATÂR s. 1. v. concesie. 2. v. plăcere.

HATÎR s. 1. concesie, favoare. (Fă-mi și mie ~ ăsta!) 2. plac, plăcere, poftă. (I-a făcut ~.)

hatîr s. v. AVANTAJ. CINSTE. FAVOARE. ÎNLESNIRE. ONOARE. PRIVILEGIU. PROTECȚIE. UȘURINȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hatîr (hatâruri), s. n.1. Favoare, serviciu. – 2. Favoare necuvenită, protecție ilicită. – Mr. hătîre, megl. atǫr. Tc. hatir (Roesler 607; Șeineanu, II, 211; Lokotsch 842; Ronzevalle 83), cf. ngr. χατίρι, alb. hatër, bg., sb. hater.Der. hatîrgiu, s. m. (care își protejează prietenii; care profită de favoruri).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de hatârul cuiva expr. de dragul cuiva.

Intrare: hatâr
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hatâr
  • hatârul
  • hatâru‑
plural
  • hatâruri
  • hatârurile
genitiv-dativ singular
  • hatâr
  • hatârului
plural
  • hatâruri
  • hatârurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hatâr, hatârurisubstantiv neutru

  • 1. Plăcere personală a cuiva (uneori ciudată). DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.1. A strica hatîrul (cuiva) = a strica pofta, cheful sau plăcerea (cuiva). DLRLC
      • format_quote Spînul, neputîndu-le strica hatîrul, cheamă pe Harap-Alb. CREANGĂ, P. 231. DLRLC
    • chat_bubble Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Făcurăm plăcintei cuvenita cinste, în hatîrul, mai cu samă, al cotnariului nou sosit. HOGAȘ, DR. 281. DLRLC
      • format_quote Să-mi dau eu liniștea mea pentru hatîrul nu știu cui? CREANGĂ, P. 252. DLRLC
      • format_quote N-am să șez aici toată noaptea pentru hatîrul tău! ALECSANDRI, T. I 115. DLRLC
    • chat_bubble învechit De hatârul (unui lucru) = mulțumită, datorită, grație (unui lucru). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Sub domnia celui de pe urmă grec, tată-său s-a făcut vornic de hatîrul unei plăcinte ce a trimis la masa domnească. ALECSANDRI, T. 141. DLRLC
  • 2. Concesie, favoare, grație, serviciu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Domniță, bietul Mură îți cere un hatîr. GALACTION, O. I 73. DLRLC
    • format_quote Cînd era micuț, dezmierdatul ei era pentru dînsul culmea fericirii; acuma o singură sărutare e pentru mă-sa un hatîr. La TDRG. DLRLC
    • 2.1. învechit Favoare acordată în mod abuziv. DLRLC
      • format_quote [Sunt judecători] care fac hatîruri unui prieten sau unui puternic al zilei de care se tem. La TDRG. DLRLC
      • format_quote Ce mai nou pe-aici pin Iași, vere Iorgule?... – Tot aceea și iar aceea: intrigi, furături, dispărțănii, hatîruri, nedreptăți. ALECSANDRI, T. 1337. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare sau un privilegiu; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Asemenea hatîruri sau chiverniseli se făceau numai pe seama unui om și pe timpul vieții sale. ODOBESCU, S. II 33. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.