11 definiții pentru hârbareț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

hârbareț, ~riță [At: NEGRUZZI, S. III, 16 / Pl:~rițe / E: hârb + -areț] 1 a (Reg) Care gustă din toate mâncărurile. 2 a Pofticios. 3-4 smf, a Hârbar (4-5).

HÂRBÁREȚ, -IȚĂ, hârbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areț.

HÎRBÁREȚ, -IȚĂ, hîrbareți, -ițe, adj. 1. Pofticios, care gustă din toate mîncările (din toate farfuriile). Care de care mai năstrușnic, mai hîrbareț, mai hămisit. SLAVICI, la TDRG. 2. Hoinar; hîrbar. Ei hîrbareți vor să fie, Noi credință să păzim. NEGRUZZI, S. III 16.

hărbar(eț) a. lacom, desfrânat; să umble prin sat hârbar PANN; ei hârbareți vor să fie NEGR. [Origină necunoscută].

hîrbár (Munt.) și hîrbáreț (Mold.), adj. Căruĭa-ĭ place să umble pin hîrburĭ (pin oalele cu mîncare) ca să linchească, lacom.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hârbáreț adj. m., pl. hârbáreți; f. sg. hârbáreță, pl. hârbárețe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRBÁREȚ s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

hîrbareț s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat.

Intrare: hârbareț
hârbareț1 (fem. -eță) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețul
  • hârbarețu‑
  • hârbareță
  • hârbareța
plural
  • hârbareți
  • hârbareții
  • hârbarețe
  • hârbarețele
genitiv-dativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețului
  • hârbarețe
  • hârbareței
plural
  • hârbareți
  • hârbareților
  • hârbarețe
  • hârbarețelor
vocativ singular
plural
hârbareț2 (fem. -iță) adjectiv
adjectiv (A27)
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețul
  • hârbarețu‑
  • hârbariță
  • hârbarița
plural
  • hârbareți
  • hârbareții
  • hârbarițe
  • hârbarițele
genitiv-dativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețului
  • hârbarițe
  • hârbariței
plural
  • hârbareți
  • hârbareților
  • hârbarițe
  • hârbarițelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârbareț regional

etimologie:

  • Hârb + sufix -areț.
    surse: DEX '98 DEX '09