AFEMEIAT, afemeiați, adj., s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: -me-iat] – Femeie + suf. -at (după fr. efféminé).

afemeiat sm, a [At: MACEDONSKI, O. II, 142 / P: ~me-iat / Pl: ~ați / E: femeie + -at] 1-2 (Bărbat) care are slăbiciune pentru femei. 3-4 (Bărbat) căruia îi place să facă curte femeilor Si: muieratic.

*AFEMEIAT adj. Moleșit, slab ca o femeie; muieratic: Omer, Pindar, Sofocle...sînt buni pentru femei și oameni afemeiați (FIL.) [femeie, după fr. efféminé]

AFEMEIAT, afemeiați, adj., s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: -me-iat] – Femeie + suf. -at (probabil după fr. efféminé).

AFEMEIAT adj., s.m. (Cel) care este stăpînit de slăbiciune pentru femei; muieratic. [< femeie, după fr. efféminé].

AFEMEIAT ~ți adj. și substantival Care umblă după femei; căruia îi place să facă curte femeilor. Bărbat ~. /femeie + suf. ~at

afemeiat adj. m. (individ ~), s. m., pl. afemeiați

afemeiat adj. m., s. m., pl. afemeiați

afemeiat adj. m., s. m., pl. afemeiați

afemeiat.

AFEMEIAT adj., s. 1. adj. (fam.) fustangiu, (pop. și fam.) muieratic. (Bărbat ~.) 2. s. crai, (pop. și fam.) berbant, craidon, muieratic, (pop.) muierce, (prin Transilv.) băbălău, (fam.) donjuan, fustangiu, (glumeț) ștrengar. (E un mare ~.)

AFEMEIAT adj., s. 1. adj. (pop. și fam.) muieratic. (Bărbat ~.) 2. s. crai, (pop. și fam.) berbant, craidon, muieratic, (pop.) muierce, (prin Transilv.) băbălău, (fam.) donjuan, (glumeț) ștrengar. (E un mare ~.)

Afemeiat ≠ misogin

afemeiat, muieratic Dicționarele noastre atribuie lui afemeiat două înțelesuri : 1. „bărbat moleșit, lipsit de energie ca o femeie” și 2. „bărbat care se ține după femei”. Cred că nu greșesc spunînd că numai cel de-al doilea înțeles este curent în limba actuală (vezi și DLRLC), deși DU dă numai înțelesul de „slab, moleșit”. Mi-e teamă că acest înțeles a fost adoptat numai pentru a justifica etimologia, admisă de toate dicționarele, care consideră pe afemeiat ca un calc după fr. efféminé. Această explicație nu pare probabilă, avînd în vedere pe de o parte că prefixul este diferit, pe de altă parte că tema fémin- nu este ușor de identificat în franțuzește. În sfîrșit, efféminé a dat; în romînește efeminat, cum era, de așteptat. Mi-am pus întrebarea: ce exista în romînește, pentru a exprima noțiunea de „afemeiait”, înainte de crearea acestui din urmă cuvînt și mi-am dat ușor răspunsul : se zicea muieratic. Acesta a trebuit înlocuit în limba literară, în momentul în care muiere a devenit puțin cuviincios. Dar trebuie să remarcăm că o traducere exactă a lui muieratic nu există nici în franțuzește (coureur și mai ales paillard, diferă ca înțeles), nici în cele mai multe limbi vecine cu a noastră : dicționarele îl traduc prin perifraze în diversele limbi, cu excepția, rusei (бабник, женолюбивый) și a ucrainenei (женихливий) și, la drept vorbind, nici cuvintele din aceste două limbi nu corespund suficient ca să putem crede că ar fi servit de model pentru al nostru. Avînd în vedere apoi că numai romîna cunoaște un substantiv pentru noțiunea de fătălău „băiat care se complace printre fete”, derivat în totul asemănător cu muieratic, socotesc că acesta din urmă a fost format; în romînește fără model străin. De aceea cred că și afemeiat, care i-a luat locul, a fost format în romînește (pentru prefix, vezi Finuța Asan, SMFC, II, p. 3-15).