22 de definiții pentru grenadier
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRENADIER, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada (1). 2. (În trecut, în unele țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. [Pr.: -di-er. – Var.: (2) grenadir s. m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.
grenadier sm [At: RESMERIȚĂ, D. / P: ~di-er / V: granadir, ~dir / Pl: ~i / E: fr grenadier] 1 Soldat infanterist care lupta folosind grenada. 2 (Înv) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRENADIER, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada (1). 2. (În vechea armată a unor țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. [Pr.: -di-er. – Var.: (2) grenadir s. m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GRENADIER, grenadieri, s. m. (Ieșit din uz) 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada. 2. (În vechea armată prusacă, franceză, rusă etc.; și în forma grenadir) Soldat făcînd parte dintr-o unitate de elită a infanteriei. Ca să nu rămîie tîrgul fără pază, se rînduisă din cincisprezece în cincisprezece zile cîte o roată de grenadiri. RUSSO, S. 29. Să o vezi, domnule, aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. Seamănă bunului său care a fost grenadir. NEGRUZZI, S. I 59. – Pronunțat: -di-er. - Variantă: (2) grenadir s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRENADIER s.m. 1. Soldat însărcinat să arunce grenade. 2. Soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei, în unele țări. [Pron. -di-er, var. grenadir s.m. / < fr. grenadier, germ. Grenadier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRENADIER s. m. (în trecut, în unele țări) 1. soldat însărcinat să arunce grenade. 2. soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei. (< fr. grenadier, germ. Grenadier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GRENADIER ~i m. Soldat specializat în lansarea grenadelor. /<fr. grenadier, germ. Grenadier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GRENADIR s. m. v. grenadier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRENADIR s. m. v. grenadier.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
granadir sm vz grenadier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grenadir sm vz grenadier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRENADIR s. m. V. grenadier.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GRENADIR s.m. v. grenadier.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grenadir m. soldat din infanterie aparținând unui corp de elită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*granadír, V. granatier.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*granatiér m. (d. granată saŭ după it. granatiere; fr. grenadier, de unde și germ. grenadier, și de aci rus. grenadér). Soldat pedestru care aruncă granate. Soldat din regimentele de elită în Francia (1791). Soldațĭ din garda luĭ Napoleon I și III. – Maĭ vechĭ granadír și grenadír (după rus.). Și grenadier (după fr.). Forma cea maĭ rom. granatar, cum zice N. Cost. 2, 107. V. mușchetar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grenádă, grenadier saŭ -dir, V. granat-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grenadier (-di-er) s. m., pl. grenadieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grenadier s. m. (sil. -di-er), pl. grenadieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grenadier
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
grenadă s. f., g.-d. art. grenadei; pl. grenade
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!grenadir s. m., pl. grenadiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grenadir.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -di-er
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
grenadier, grenadierisubstantiv masculin
-
- 2. (În unele țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. DEX '09 DLRLC DN
- Ca să nu rămîie tîrgul fără pază, se rînduisă din cincisprezece în cincisprezece zile cîte o roată de grenadiri. RUSSO, S. 29. DLRLC
- Să o vezi, domnule, aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. Seamănă bunului său care a fost grenadir. NEGRUZZI, S. I 59. DLRLC
-
-
etimologie:
- grenadier DEX '09 DEX '98 DN
- Grenadier DEX '09 DEX '98 DN