11 definiții pentru gravimetrie
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRAVIMETRIE s. f. 1. Disciplină a geofîzicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.
gravimetrie sf [At: LTR / E: fr gravimétrie, ger Gravimetrie, it gravimetria] 1 Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2 Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRAVIMETRIE s. f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GRAVIMETRIE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a cîmpului gravitațional. 2. Ansamblu de metode folosite în analiza chimică, care se bazează pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cîntărirea unui compus al său insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. [Gen. -iei. / < fr. gravimétrie, cf. lat. gravis – greu, gr. metron – măsură].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRAVIMETRIE s. f. 1. ramură a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. măsurare a intensității gravitației. 3. metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GRAVIMETRIE f. 1) Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul distribuției geografice a câmpului de gravitație. 2) Procedeu chimic de determinare a cantității unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. /<fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gravimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. gravimetria, g.-d. gravimetrii, art. gravimetriei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gravimetrie (-me-tri-) s. f., art. gravimetria, g.-d. gravimetrii, art. gravimetriei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gravimetrie s. f. (sil. -tri-), art. gravimetria, g.-d. gravimetrii, art. gravimetriei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GRAVI- „gravitație, gravitațional”. ◊ L. gravis „greu” > fr. gravi-, germ. id., engl. id. > rom. gravi-. □ ~conimetrie (v. coni/o-1 v. -metrie1), s. f., procedeu pentru determinarea greutății, a concentrației și a dispersiei pulberilor din aer; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul distribuției geografice a cîmpului gravitațional. 2. Procedeu chimic prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea intensității gravitației.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
GRAVIMETRÍE (< fr. {i}; {s} lat. gravis „greu” + gr. metron „măsură”) s. f. 1. Ansamblu de metode utilizate în analiza chimică, bazate pe determinarea cantității unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv specific sub formă de compus greu solubil, de constituție cunoscută. 2. (GEOL.) Disciplină a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional în raport cu forma Pământului (g. geodezică), cu echilibrul stratelor mai adânci ale scoarței terestre (izostazie) sau cu structura stratelor superioare ale Pământului (prospecțiune gravimetrică).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -me-tri-e
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gravimetrie, gravimetriisubstantiv feminin
- 1. Disciplină a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. DEX '09 DN
- 2. Măsurare a intensității gravitației. MDN '00
- 3. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- gravimétrie DEX '09 DEX '98 DN
- Gravimetrie DEX '09 DEX '98 MDN '00