GRAVIMETRÍE (< fr. {i}; {s} lat. gravis „greu” + gr. metron „măsură”) s. f. 1. Ansamblu de metode utilizate în analiza chimică, bazate pe determinarea cantității unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv specific sub formă de compus greu solubil, de constituție cunoscută. 2. (GEOL.) Disciplină a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional în raport cu forma Pământului (g. geodezică), cu echilibrul stratelor mai adânci ale scoarței terestre (izostazie) sau cu structura stratelor superioare ale Pământului (prospecțiune gravimetrică).