GRAVI- „gravitație, gravitațional”. ◊ L. gravis „greu” > fr. gravi-, germ. id., engl. id. > rom. gravi-. □ ~conimetrie (v. coni/o-₁ v. -metrie₁), s. f., procedeu pentru determinarea greutății, a concentrației și a dispersiei pulberilor din aer; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul distribuției geografice a cîmpului gravitațional. 2. Procedeu chimic prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat la măsurarea intensității gravitației.