13 definiții pentru goană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

goa sf [At: URECHE, ap. LET. I, 191/2 / Pl: (rar) ~ne / E: drr goni] 1 Deplasare cu pași mari și repezi. 2 Urmărire în fugă. 3 (Îe) A pune (pe cineva) pe ~ sau a lua (pe cineva) la ~ A fugări pe cineva. 4 (Îe) A nu slăbi (pe cineva) din ~ A urmări continuu pe cineva. 5 Viteză mare cu care se deplasează un vehicul. 6 Grabă mare cu care se deplasează o ființă. 7 Vânătoare (cu gonaci și câini). 8 (Îvr) Persecuție. 9 (Pop) Împreunare a vacii cu taurul. 10 (Înv; la jocul de cărți) Ghinion. 11 (Îe) A se lua la ~ (cu cineva) A se întrece. 12 Fugă a calului. 13 (Îlav) În ~ În galop. 14 (Îlav) Din ~ Din fuga calului. 15 (Îal) Din alergare.

GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Fugă mare. Cînd ajunseră unul lîngă celălalt, goana se opri. PREDA, Î. 43. În goana roibului un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind. COȘBUC, P. I 145. Pe un drum luciu ca oglinda, Ionică, înhămat la săniuță, mă duce-n goană. VLAHUȚĂ, O. A. II 87. [Calul e] cu ochii iuți ca fulgerul, La goană ca vulturul, De-ți înalță sufletul! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. ◊ Fig. În goana după profituri maxime, capitaliștii au exploatat crunt clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, au ruinat și pauperizat majoritatea populației țării. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 75. ◊ Expr. A o lua la goană = a o lua la fugă. O luă la goană pe chei, cu scrisoarea în mînă, cu capul gol, amețit, beat de emoție. BART, E. 23. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la (rar în) goană = a pune (pe cineva) pe fugă, a lua (pe cineva) la fugă (v. fugă), a fugări, a goni, a alunga. Ne luam la goană prin șanțuri. SADOVEANU, O. VII 274. Făt-Frumos, deaca văzu că vrăjmașii sînt mai puternici, se repezi din munte și-i puse pe goană. ISPIRESCU, L. 156. Omul... l-a luat la goană [pe lup] cu o furcă de fier. La TDRG. Gonacii cu cai ușori... se întrebuințau spre... a lua în goană pe vrăjmași. BĂLCESCU, O. I 25. ♦ Urmărire, fugărire. Zmeoaica se făcu luntre și punte și trecu. Dete prin foc și prin apă, și după dînșii! tot după dînșii și din goană nu-i slăbea! ISPIRESCU, L. 194. ◊ Fig. De cum am ajuns acasă, goană și prigoană pe capul mieu din partea boieriului. CREANGĂ, A. 158. 2. Vînătoare cu gonaci; p. ext. vînătoare. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine? CREANGĂ, P. 121. Haidem, prieteni! Să alergăm La astă goană de urși și cerbi. NEGRUZZI, S. II 96. ◊ Scule de goană = instrumente speciale de care se folosesc pescarii pentru a scoate peștele din ascunziș. Te-am învățat să folosești sculele de goană și cele de zătoane după timp. DAVIDOGLU, O. 25.3. (Învechit, rar; la jocul de cărți) Ghinion, nenoroc. Nimic nu dă o expresie mai proastă figurii omenești decît o goană continuă la cărți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170.

GOÁNĂ ~e f. 1) Deplasare cu viteză mare; mers iute. * A o lua la ~ a începe să fugă; a o rupe la fugă. A pune pe ~ (pe cineva) a alunga, a fugări pe cineva. 2) Plecare grabnică (și uneori pe furiș) dintr-un loc; fugă. 3) Urmărire insistentă și fără motiv, care cauzează neplăceri; prigoană; persecuție. * A nu slăbi din ~ a urmări în permanență. 4) Vânătoare cu gonaci. 5) pop. Împerechere a vacii cu taurul. /Din a goni

goană f. 1. galopul calului; 2. alungare grabnică: în goana vânatului; fig. goana de Tătari AL.; 3. alergare repede: într’o goană nebună; 4. expulzare: goana vagabonzilor. [Abstras din gonì].

goánă (oa dift.) f., pl. e (vsl. *gonŭ, [ca prigoană d. progonŭ] saŭ d. gonesc). Fugărire, urmărire. A lua la goană, a alunga, a hăĭtui. Alergătură, fugă: a trage o goană. Goana mare, galop. Vînătoare cu hăĭtașĭ (hurc). Prigonire, persecuțiune. Goană și prigoană, mare persecuțiune. Nenoroc la un joc de noroc. Împărecherea animalelor bovine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

goánă s. f., g.-d. art. goánei; pl. goáne

goánă s. f., g.-d. art. goánei; pl. goáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOÁNĂ s. 1. v. fugă. 2. fugă, viteză, (fig.) zbor. (Mergi la el în ~ și adu-l aici.) 3. v. alergătură. 4. v. hăituire. 5. haită. (O ~ organizată la vânat.) 6. v. montă.

GOA s. 1. alergare, alergătură, fugă, (Bucov.) scopcă, (înv.) repeziș, repezitură. (A ținut-o tot într-o ~.) 2. fugă, viteză, zbor. (Mergi la el în ~ și adu-l aici.) 3. alergare, alergătură, fugă, umblătură, umblet, (reg.) ștrapaț, (Ban.) prepurtare, (prin Transilv.) ștrapă. (După ceasuri de ~.) 4. bătaie, gonire, hăituială, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului.) 5. haită. (O ~ organizată la vînat.) 6. gonire, împreunare, montă, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va întoarce în goană mereu – Horațiu, „Epistulae”, I, 10, 24. Zadarnic încerci să îngrădești firea, ea își impune legile.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi pe goană expr. (intl.) a-și părăsi domiciuliul pentru a se sustrage organelor de urmărire penală.

a fi pus pe goană expr. (intl.) a fi urmărit de poliție.

Intrare: goană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goa
  • goana
plural
  • goane
  • goanele
genitiv-dativ singular
  • goane
  • goanei
plural
  • goane
  • goanelor
vocativ singular
plural

goană

  • 1. Deplasare cu pași mari și repezi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fugă (alergare) 5 exemple
    exemple
    • Cînd ajunseră unul lîngă celălalt, goana se opri. PREDA, Î. 43.
      surse: DLRLC
    • În goana roibului un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind. COȘBUC, P. I 145.
      surse: DLRLC
    • Pe un drum luciu ca oglinda, Ionică, înhămat la săniuță, mă duce-n goană. VLAHUȚĂ, O. A. II 87.
      surse: DLRLC
    • [Calul e] cu ochii iuți ca fulgerul, La goană ca vulturul, De-ți înalță sufletul! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291.
      surse: DLRLC
    • figurat În goana după profituri maxime, capitaliștii au exploatat crunt clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, au ruinat și pauperizat majoritatea populației țării. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A o lua la goană = a o lua la fugă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • O luă la goană pe chei, cu scrisoarea în mînă, cu capul gol, amețit, beat de emoție. BART, E. 23.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune verbală A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = alunga fugări goni
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Ne luam la goană prin șanțuri. SADOVEANU, O. VII 274.
        surse: DLRLC
      • Făt-Frumos, deaca văzu că vrăjmașii sînt mai puternici, se repezi din munte și-i puse pe goană. ISPIRESCU, L. 156.
        surse: DLRLC
      • Omul... l-a luat la goană [pe lup] cu o furcă de fier. La TDRG.
        surse: DLRLC
      • Gonacii cu cai ușori... se întrebuințau spre... a lua în goană pe vrăjmași. BĂLCESCU, O. I 25.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Urmărire în fugă.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fugărire urmărire un exemplu
      exemple
      • Zmeoaica se făcu luntre și punte și trecu. Dete prin foc și prin apă, și după dînșii! tot după dînșii și din goană nu-i slăbea! ISPIRESCU, L. 194.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Vânătoare (cu gonaci și câini).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: haită vânătoare 2 exemple
    exemple
    • La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine? CREANGĂ, P. 121.
      surse: DLRLC
    • Haidem, prieteni! Să alergăm La astă goană de urși și cerbi. NEGRUZZI, S. II 96.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Scule de goană = instrumente speciale de care se folosesc pescarii pentru a scoate peștele din ascunziș.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Te-am învățat să folosești sculele de goană și cele de zătoane după timp. DAVIDOGLU, O. 25.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • figurat De cum am ajuns acasă, goană și prigoană pe capul mieu din partea boieriului. CREANGĂ, A. 158.
      surse: DLRLC
  • 4. popular Împerechere a vacii cu taurul.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. învechit rar La jocul de cărți:
    surse: DLRLC sinonime: ghinion nenoroc un exemplu
    exemple
    • Nimic nu dă o expresie mai proastă figurii omenești decît o goană continuă la cărți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170.
      surse: DLRLC

etimologie: