18 definiții pentru gâfâi găfii găfui gâfăi gâfui (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâfâi vi [At: GORJAN, H. II, 38 / V: găfui, găfii, ~făi, ~fui / Pzi: gâfâi / E: fo] 1 vi (D. oameni și animale) A respira des și greu în urma unor eforturi, a unei boli etc. 2 (Fig; d. locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi.

GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.

GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.

A GÂFÂÍ gâfâi intranz. 1) A respira cu zgomot, des și greu (din cauza oboselii, a bolii etc.). 2) fig. (despre locomotive, mașini etc.) A evacua brusc și cu intermitențe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a pufăi. /Onomat.

GÎFÎÍ, gî́fîi, vb. IV. Intranz. (Despre oameni sau animale) A respira des și greu din cauza oboselii, a unei stări patologice sau, uneori, a căldurii. Mitrea Cocor gîfîia cînd a ajuns în piață. SADOVEANU, M. C. 79. Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrele la gerul bobotezei, nici dacă în iulie turbează cîinii de căldură. Iarna tremură, vara gîfîie. DELAVRANCEA, H. TUD. 16. ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A pufăi. Cînd trenurile urcă la deal, locomotiva gîfîie de moarte, părînd că are să-și dea sfîrșitul dintr-o clipă în alta. BOGZA, C. O. 331. Doi-trei băieți își scoteau ochii și-și sfîrtecau plămînii... la o mașină [de tipar] care gîfîia. PAS, Z. I 304. – Prez. ind. și: gîfîiesc (GALACTION, O. I 206). – Variantă: gîfuí (CREANGĂ, P. 25) vb. IV.

gâfăì v. a respirà cu greu, a suflà tare și des. [Onomatopee].

gî́fîĭ, -í v. intr. (imit.). Respir tare, greŭ și des, ca după o fugă. – Și gî́fuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie

gâfâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá

gîfîi (ind. prez. 1 sg. gîfîi, 3 sg. și pl. gîfîie)

gâfâiu, -fâe 3, -fâiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂFÂÍ vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atâta alergătură.)

GÎFÎI vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atîta alergătură.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîfîí (gấfâi, gâfâít), vb. – A respira des și greu. Creație expresivă. – Der. gîfă, s. m. (Banat, poreclă dată persoanelor grase care respiră greu); gîfîit, s. n. (gîfîială); gîfîială, s. f. (acțiunea de a gîfîi); gofăi, vb. (a gîfîi).

Intrare: gâfâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfâi
  • gâfâire
  • gâfâit
  • gâfâitu‑
  • gâfâind
  • gâfâindu‑
singular plural
  • gâfâie
  • gâfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfâi
(să)
  • gâfâi
  • gâfâiam
  • gâfâii
  • gâfâisem
a II-a (tu)
  • gâfâi
(să)
  • gâfâi
  • gâfâiai
  • gâfâiși
  • gâfâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfâie
(să)
  • gâfâie
  • gâfâia
  • gâfâi
  • gâfâise
plural I (noi)
  • gâfâim
(să)
  • gâfâim
  • gâfâiam
  • gâfâirăm
  • gâfâiserăm
  • gâfâisem
a II-a (voi)
  • gâfâiți
(să)
  • gâfâiți
  • gâfâiați
  • gâfâirăți
  • gâfâiserăți
  • gâfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfâie
(să)
  • gâfâie
  • gâfâiau
  • gâfâi
  • gâfâiseră
găfii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găfui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâfăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfâi
  • gâfâire
  • gâfâit
  • gâfâitu‑
  • gâfâind
  • gâfâindu‑
singular plural
  • gâfâiește
  • gâfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfâiesc
(să)
  • gâfâiesc
  • gâfâiam
  • gâfâii
  • gâfâisem
a II-a (tu)
  • gâfâiești
(să)
  • gâfâiești
  • gâfâiai
  • gâfâiși
  • gâfâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfâiește
(să)
  • gâfâiască
  • gâfâia
  • gâfâi
  • gâfâise
plural I (noi)
  • gâfâim
(să)
  • gâfâim
  • gâfâiam
  • gâfâirăm
  • gâfâiserăm
  • gâfâisem
a II-a (voi)
  • gâfâiți
(să)
  • gâfâiți
  • gâfâiați
  • gâfâirăți
  • gâfâiserăți
  • gâfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfâiesc
(să)
  • gâfâiască
  • gâfâiau
  • gâfâi
  • gâfâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfui
  • gâfuire
  • gâfuit
  • gâfuitu‑
  • gâfuind
  • gâfuindu‑
singular plural
  • gâfuie
  • gâfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfui
(să)
  • gâfui
  • gâfuiam
  • gâfuii
  • gâfuisem
a II-a (tu)
  • gâfui
(să)
  • gâfui
  • gâfuiai
  • gâfuiși
  • gâfuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfuie
(să)
  • gâfuie
  • gâfuia
  • gâfui
  • gâfuise
plural I (noi)
  • gâfuim
(să)
  • gâfuim
  • gâfuiam
  • gâfuirăm
  • gâfuiserăm
  • gâfuisem
a II-a (voi)
  • gâfuiți
(să)
  • gâfuiți
  • gâfuiați
  • gâfuirăți
  • gâfuiserăți
  • gâfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfuie
(să)
  • gâfuie
  • gâfuiau
  • gâfui
  • gâfuiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfui
  • gâfuire
  • gâfuit
  • gâfuitu‑
  • gâfuind
  • gâfuindu‑
singular plural
  • gâfuiește
  • gâfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfuiesc
(să)
  • gâfuiesc
  • gâfuiam
  • gâfuii
  • gâfuisem
a II-a (tu)
  • gâfuiești
(să)
  • gâfuiești
  • gâfuiai
  • gâfuiși
  • gâfuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfuiește
(să)
  • gâfuiască
  • gâfuia
  • gâfui
  • gâfuise
plural I (noi)
  • gâfuim
(să)
  • gâfuim
  • gâfuiam
  • gâfuirăm
  • gâfuiserăm
  • gâfuisem
a II-a (voi)
  • gâfuiți
(să)
  • gâfuiți
  • gâfuiați
  • gâfuirăți
  • gâfuiserăți
  • gâfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfuiesc
(să)
  • gâfuiască
  • gâfuiau
  • gâfui
  • gâfuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâfâi găfii găfui gâfăi gâfui (2)

  • 1. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsufla sufla 2 exemple
    exemple
    • Mitrea Cocor gîfîia cînd a ajuns în piață. SADOVEANU, M. C. 79.
      surse: DLRLC
    • Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrele la gerul bobotezei, nici dacă în iulie turbează cîinii de căldură. Iarna tremură, vara gîfîie. DELAVRANCEA, H. TUD. 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pufăi (vb.) 2 exemple
      exemple
      • Cînd trenurile urcă la deal, locomotiva gîfîie de moarte, părînd că are să-și dea sfîrșitul dintr-o clipă în alta. BOGZA, C. O. 331.
        surse: DLRLC
      • Doi-trei băieți își scoteau ochii și-și sfîrtecau plămînii... la o mașină [de tipar] care gîfîia. PAS, Z. I 304.
        surse: DLRLC

etimologie: