13 definiții pentru fundătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – [În]funda + suf. -ătură.

FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – [În]funda + suf. -ătură.

fundătu sf [At: (a. 1529) IORGA, S. D. VI, 12 / Pl: ~ri / E: (în)funda + -ătură] 1 Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz Si: (reg) fundac (9). 2 (Pop; îe) Bătătura-n ~ Se spune despre o persoană care se așază să lucreze în mijlocul unei intrări, împiedicând accesul. 3 (Îrg) Vale care se înfundă într-o pădure. 4 (Îrg) Pădure deasă.

FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care este închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. Casele acestei fundături... sînt ascunse în pomături, sînt înăbușite de trandafiri agățători, de viță cu strugurii grei. CĂLUGĂRU, O. P. 403. Locuia într-o ulicioară glodoasă din fundătura Badalanului. DUNĂREANU, CH. 65.

FUNDĂTÚRĂ ~i f. 1) Drum închis la un capăt (care întrerupe continuitatea circulației). 2) Parte a unei localități aflată departe de centru. 3) Localitate izolată, aflată într-un loc adâncit, închis de jur împrejur (de păduri, dealuri etc.). 4) Loc în adâncul unei păduri. /a [în]funda + suf. ~ătură

fundătură f. stradelă înfundată.

fundătúră f., pl. ĭ. Înfundătură, drum înfundat. V. și fundac și impas.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fundătúră s. f., g.-d. art. fundătúrii; pl. fundătúri

fundătúră s. f., g.-d. art. fundătúrii; pl. fundătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNDĂTU s. alee, intrare, (reg.) fundac, (înv.) impas.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fundătúră, fundături, s.f. – 1. Partea de deasupra portiței (uștior), la porțile de lemn maramureșene. De obicei, este formată din scânduri de brad traforate (figuri geometrice). Uneori este alcătuită din șipci dispuse vertical sau în formă de grătar. Fundătura are valoare strict estetică (Nistor, 1977: 22). 2. Drum înfundat, închis. – Din (în)funda „a închide, a astupa” (cf. lat. infundare) + suf. -ătură (DEX, MDA).

fundătúră, -i, s.f. – Partea de deasupra portiței (uștior), la porțile de lemn maramureșene. De obicei este formată din scânduri de brad traforate (figuri geometrice). Uneori este alcătuită din șipci dispuse vertical sau în formă de grătar. Fundătura are valoare strict estetică (Nistor 1977: 22). – Din înfunda „a închide, a astupa” (cf. lat. infundare) + -tură.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Fundătura, lăcaș de cult rupestru, cu hramul „Schimbarea la față”, situat în zona Aluniș-Nucu din jud. Buzău, la origine o stâncă desprinsă din culmea Crucea Spătarului. Scobită în interior, a fost amenajată ca biserică, cu o nișă a altarului, alte două pentru proscomidie și diaconicon, precum și un naos. Este atestată într-un hrisov din 12 ianuarie 1678. În 1892 se mai găsea aici un mare trunchi de fag netezit, cu 12 scobituri pe margine, servind drept străchini pentru călugări. Lăcașul, în prezent într-o avansată stare de degradare, reprezintă unul dintre cele mai interesante monumente de artă veche românească.

Intrare: fundătură
fundătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundătu
  • fundătura
plural
  • fundături
  • fundăturile
genitiv-dativ singular
  • fundături
  • fundăturii
plural
  • fundături
  • fundăturilor
vocativ singular
plural

fundătură

  • 1. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Scriban DRAM 2015 sinonime: alee fundac (fundătură, așternut) impas intrare înfundătură 2 exemple
    exemple
    • Casele acestei fundături... sînt ascunse în pomături, sînt înăbușite de trandafiri agățători, de viță cu strugurii grei. CĂLUGĂRU, O. P. 403.
      surse: DLRLC
    • Locuia într-o ulicioară glodoasă din fundătura Badalanului. DUNĂREANU, CH. 65.
      surse: DLRLC
  • 2. Parte a unei localități aflată departe de centru.
    surse: NODEX
  • 3. Localitate izolată, aflată într-un loc adâncit, închis de jur împrejur (de păduri, dealuri etc.).
    surse: NODEX
  • 4. Loc în adâncul unei păduri.
    surse: NODEX
  • 5. Partea de deasupra portiței (uștior), la porțile de lemn maramureșene. De obicei, este formată din scânduri de brad traforate (figuri geometrice). Uneori este alcătuită din șipci dispuse vertical sau în formă de grătar. Fundătura are valoare strict estetică (Nistor, 1977: 22).
    surse: DRAM 2015

etimologie:

  • [În]funda + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX DRAM 2015