19 definiții pentru alee

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALÉE, alei, s. f. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spațiu de circulație mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale. [Pr.: -le-e] – Din fr. allée.

alée sf [At: NEGRUZZI, S. I. 45 / P: ~le-e / Pl: ~lei /E: fr allée] 1 Drum (într-un loc închis) mărginit de arbori de amândouă părțile. 2 Stradă plantată cu arbori într-un cartier rezervat pentru locuințe. 3 Stradă lungă care are, pe amândouă părțile, același fel de construcții.

ALÉE, alei, s. f. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spațiu de circulație, mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale. [Pr.: -le-e] – Din fr. allée.

ALÉE, alei, s. f. Drum într-un parc, într-o pădure sau într-o grădină, așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. Pe alee vîntul oftează solitar. BENIUC, V. 139. Vîntul înfiora pe alee frunzele uscate. C. PETRESCU, S. 243. La capătul ateii de castani își înalță fruntea o placardă strîmbă. SAHIA, N. 116. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă (mărginită de construcții cam de același fel). Aleea N. Beldiceanu.Pl. și: alee (CAMIL PETRESCU, U. N. 181, EMINESCU, N. 28).

ALÉE, alei, s. f. 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă, intrare. ♦ Fâșie dintr-o arteră largă de circulație, avînd destinații speciale. 2. Înșiruire pe două rînduri de elemente arhitecturale de același fel. – Fr. allée.

ALÉE s.f. 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. având pe margini arbori sau flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă, intrare. 2. Înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitecturale de același fel. [Pron. -le-e, pl. -lei. / < fr. allée].

ALÉE s. f. 1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori. ◊ stradă îngustă; intrare. 2. înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale. (< fr. allée)

ALÉE ~i f. 1) Drum într-un parc sau într-o grădină publică. 2) Stradă îngustă și scurtă mărginită de arbori. [ G.-D. aleii; Sil. -le-e] /<fr. allée

alee f. trecere îngustă, drum între două rânduri de arbori: luna, scut de aur, strălucește prin alee EM.

*aléĭe f., pl. (fr. allée, d. aller, a merge). Cărare maĭ lată și îngrijită într’o grădină, într’un crîng orĭ pintr’un șir de copacĭ.

*contra-aleĭe orĭ contraaleie f., pl. (fr. contre-allée). Aleĭe laterală paralelă alteĭa principale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alee s. f., art. aleea, g.-d. art. aleii; pl. alei, art. aleile (desp. -le-i-)

alee s. f., art. aleea, g.-d. art. aleii; pl. alei

alée s. f., art. aléea, g.-d. art. aléii; pl. aléi

alee, -leea a., -leei gen. a., -lei pl., -leile pl. a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALÉE s. fundătură, intrare, (reg.) fundac, (înv.) impas.

ALEE s. fundătură, intrare, (reg.) fundac, (înv.) impas.

Intrare: alee
substantiv feminin (F143)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alee
  • aleea
plural
  • alei
  • aleile
genitiv-dativ singular
  • alei
  • aleii
plural
  • alei
  • aleilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alee, aleisubstantiv feminin

  • 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pe alee vîntul oftează solitar. BENIUC, V. 139. DLRLC
    • format_quote Vîntul înfiora pe alee frunzele uscate. C. PETRESCU, S. 243. DLRLC
    • format_quote La capătul aleii de castani își înalță fruntea o placardă strîmbă. SAHIA, N. 116. DLRLC
    • 1.1. Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Aleea N. Beldiceanu. DLRLC
    • 1.2. Fâșie dintr-o arteră largă de circulație, având destinații speciale. DLRM
    • 1.3. Spațiu de circulație mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale. DEX '09 DN
      • diferențiere Stradă lungă care are, pe amândouă părțile, același fel de construcții. MDA2
  • comentariu Plural și: alee. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.