FUNDĂTURĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care este închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. Casele acestei fundături... sînt ascunse în pomături, sînt înăbușite de trandafiri agățători, de viță cu strugurii grei. CĂLUGĂRU, O. P. 403. Locuia într-o ulicioară glodoasă din fundătura Badalanului. DUNĂREANU, CH. 65.