FRICOS, -OASĂ, fricoși, -oase, adj. (În opoziție cu curajos) Care se lasă ușor cuprins de frică, care se înfricoșează cu ușurință. Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, supusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82. ◊ Fig. Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257. Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. BASSARABESCU, S. N. 154. ◊ (Substantivat) Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194. Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! NEGRUZZI, S. I 211.