FRICOS adj. (Mold., Criș.) Care inspiră frică. A: De fricos glasul lui, nici a mă opri, nici a mă odihni am putut. CI, 96. C: Că mare-i dumnedz<e>ul nostru . . . și fricos asupra a toți dumnădzăi<i> lor. MISC. SEC. XVII, 71^v. Etimologie: frică + suf. -os. Vezi și înfrica, înfricat. Cf. c u m p l i t¹ (1), î n f r i c a t.