9 definiții pentru fluturat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLUTURAT s. n. Fluturare. – V. flutura.
fluturat1 sn [At: ANGHEL și IOSIF, C. L. 5 / E: flutura] (Rar) 1-5 Fluturare (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLUTURAT s. n. (Rar) Fluturare. – V. flutura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLUTURAT s. n. (Rar) Fluturare. [Tibru] se lumina în bătaia soarelui de un fluturat de pînze albe, umflate de vînt și de steaguri care jucau vioaie pe catarguri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fluturat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fluturat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fluturat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLUTURAT s. v. fâlfâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLUTURAT s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură, fluturare, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fluturatsubstantiv neutru
-
- [Tibru] se lumina în bătaia soarelui de un fluturat de pînze albe, umflate de vînt și de steaguri care jucau vioaie pe catarguri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 5. DLRLC
-
etimologie:
- flutura DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.