8 definiții pentru fluturat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUTURÁT s. n. Fluturare. – V. flutura.

fluturat1 sn [At: ANGHEL și IOSIF, C. L. 5 / E: flutura] (Rar) 1-5 Fluturare (1-5).

FLUTURÁT s. n. (Rar) Fluturare. – V. flutura.

FLUTURÁT s. n. (Rar) Fluturare. [Tibru] se lumina în bătaia soarelui de un fluturat de pînze albe, umflate de vînt și de steaguri care jucau vioaie pe catarguri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 5.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLUTURAT s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură, fluturare, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)

Intrare: fluturat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluturat
  • fluturatul
  • fluturatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fluturat
  • fluturatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fluturat (s.n.)

etimologie:

  • vezi flutura
    surse: DEX '98 DEX '09