8 definiții pentru flușturatic (s.m.) flușturatec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUȘTURÁTIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturátec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.

flușturatic, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, S. N. 95 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: fluștura + -atic] 1-2 (Om) nestatornic și zvăpăiat Si: ușuratic, nebunatic, fluturatic (2-3).

FLUȘTURÁTIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturátec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flușturátic adj. m., s. m., pl. flușturátici; adj. f., s. f. flușturátică, pl. flușturátice

flușturátic adj. m., s. m., pl. flușturátici; f. sg. flușturátică, pl. flușturátice

Intrare: flușturatic (s.m.)
flușturatic2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flușturatic
  • flușturaticul
  • flușturaticu‑
plural
  • flușturatici
  • flușturaticii
genitiv-dativ singular
  • flușturatic
  • flușturaticului
plural
  • flușturatici
  • flușturaticilor
vocativ singular
  • flușturaticule
  • flușturatice
plural
  • flușturaticilor
flușturatec2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flușturatec
  • flușturatecul
  • flușturatecu‑
plural
  • flușturateci
  • flușturatecii
genitiv-dativ singular
  • flușturatec
  • flușturatecului
plural
  • flușturateci
  • flușturatecilor
vocativ singular
  • flușturatecule
  • flușturatece
plural
  • flușturatecilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flușturatic, -ă flușturatică flușturatec flușturatecă

etimologie:

  • Fluștura + sufix -atic.
    surse: DEX '98 DEX '09