Definiția cu ID-ul 900048:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Conform legilor naturii; al naturii, din natură. Căci stă în legea acea firească Că o zăpadă să se topească Cînd raza-asupră-i se va lăsa. BOLLIAC, O. 141. Apoi judeca fieșcare ce deosibită frumuseță poate fi de a vedea toate acestea firești podoabe. GOLESCU, Î. 81. 2. De la sine înțeles, natural, obișnuit, normal. Literatura noastră trebuie să-și găsească temelia firească în popor. SADOVEANU, E. 16. Convorbirea părea astfel că a ajuns la marginea ei firească. D. ZAMFIRESCU, R. 157. Se făcea vorbă multă; și era lucru firesc să se facă. CREANGĂ, A. 152. ◊ (Adverbial) Neologismul intră firesc acolo unde e nevoie de el. SADOVEANU, E. 34. ♦ (Substantivat, n.) Naturalețe. De aici acea putere, sănătate, liniște, seninătate; acel firesc și acea identitate între plăsmuirile artistului și ideile lui. GHEREA, ST. CR. II 130.