12 definiții pentru filotim (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

filotim, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1354 / A și: ~tim / Pl: ~i, ~e / E: ngr φίλότιμος] (Înv) 1 a (D. oameni) Generos. 2 a (D. oameni) Galanton. 3 sn Filodormă.

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj. (Învechit) Generos, darnic; galantom. Ce bărbat falnic... și ce bunătate, ce filotim cu femeile cumsecade. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 28. ♦ (Substantivat, n.) Dar prin care cineva vrea să se arate generos. Posesorul este ținut a-mi număra mie cîte 600 de galbini pe an, drept filotim. ALECSANDRI, T. 1354.

FILÓTIM2 ( ~i, ~e) înv. (despre persoane) Care este generos; amator de a face daruri; darnic. /<ngr. filótimos

filotim a. ambițios: om cinstit și filotim CAR. ║ n. îndemnizare (termen juridic ieșit din uz): posesorul moșiei este dator a-mi număra 660 galbeni drept filotim AL. [Gr. mod.].

*filótim, -ă adj. (ngr. filótimos). Fam. Amabil, generos. Adv. În mod amabil, generos. S. n., pl. e. Despăgubire p. cedarea unuĭ comerciŭ, unuĭ contract.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filótim1 (înv.) adj. m., pl. filótimi; f. filótimă, pl. filótime

filótim adj. m., pl. filótimi; f. sg. filótimă, pl. filótime


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FILOTÍM adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

filotim adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

filótim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s. n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s. f. (generozitate, blîndețe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).

Intrare: filotim (adj.)
filotim1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filotim
  • filotimul
  • filotimu‑
  • filotimă
  • filotima
plural
  • filotimi
  • filotimii
  • filotime
  • filotimele
genitiv-dativ singular
  • filotim
  • filotimului
  • filotime
  • filotimei
plural
  • filotimi
  • filotimilor
  • filotime
  • filotimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

filotim (adj.)

etimologie: