FILOTIM, -Ă, filotimi, -e, adj. (Învechit) Generos, darnic; galantom. Ce bărbat falnic... și ce bunătate, ce filotim cu femeile cumsecade. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 28. ♦ (Substantivat, n.) Dar prin care cineva vrea să se arate generos. Posesorul este ținut a-mi număra mie cîte 600 de galbini pe an, drept filotim. ALECSANDRI, T. 1354.