16 definiții pentru fascină fașină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fascină sf [At: ALECSANDRI, P. III, 472 / V: (înv) fași~ / Pl: ~ne / E: it fascina, fr fascine] Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, folosit la construirea digurilor și consolidarea terasamentelor și a terenurilor instabile.

FASCÍNĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

FASCÍNĂ, fascine, s. f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1 [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

FASCÍNĂ, fascine, s. f. (Mai ales la pl.; și în forma fașină) Legătură de nuiele sau de ramuri, eventual umplută cu piatră, folosită la întărirea terasamentelor, la construirea drumurilor prin regiuni mlăștinoase, la construirea digurilor și în general la unele lucrări în terenurile desfundate. Eu eram așezat sub parapet, pe spate, învălit intr-o pătură. Aproape de mine, unii cu spatele de zidul de pămînt alții pe fascine, stăteau cîțiva flăcăi la cislă. SADOVEANU, O. VI 67. Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toți cu mine! Cum ei la șanțuri alergau Cu scări și cu fașine! ALECSANDRI, P. III 442. -Variantă: fașínă s. f.

FASCÍNĂ s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. [Pl. -ne, var. fașină s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].

FASCÍNĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. (< it. fascina, fr. fascine)

FASCÍNĂ ~e f. Mănunchi de nuiele, ramuri, stuf etc., folosit la întărirea terasamentelor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase. [G.-D. fascinei] /<it. fascina, fr. fascine

FAȘÍNĂ s. f. v. fascină.

FAȘÍNĂ s. f. v. fascină.

FAȘÍNĂ s.f. v. fascină.

fașină f. mănunchiu de nuiele cu cari s’astupă șanțuri, se repară drumuri, etc.: cu scări și cu fașine AL. (= fr. fascine).

*fașínă f., pl. e (it. fascina, de unde și fr. fascine). Legătură de nuĭele, coș de nuĭele cu care se astupă șanțurile ca să treacă o trupă, să escaladezĭ o redută ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne

fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FAȘI s. fascie. (~ purtată de lictorii romani.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fașínă (fașíne), s. f. – Mănunchi de nuiele folosit la întărirea terasamentelor. Fr. faacine.

Intrare: fascină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasci
  • fascina
plural
  • fascine
  • fascinele
genitiv-dativ singular
  • fascine
  • fascinei
plural
  • fascine
  • fascinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fași
  • fașina
plural
  • fașine
  • fașinele
genitiv-dativ singular
  • fașine
  • fașinei
plural
  • fașine
  • fașinelor
vocativ singular
plural