FASCINĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie¹. [Var.: fașină s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

fascină sf [At: ALECSANDRI, P. III, 472 / V: (înv) fași~ / Pl: ~ne / E: it fascina, fr fascine] Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, folosit la construirea digurilor și consolidarea terasamentelor și a terenurilor instabile.

FASCINĂ, fascine, s. f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie¹ [Var.: fașină s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

FASCINĂ, fascine, s. f. (Mai ales la pl.; și în forma fașină) Legătură de nuiele sau de ramuri, eventual umplută cu piatră, folosită la întărirea terasamentelor, la construirea drumurilor prin regiuni mlăștinoase, la construirea digurilor și în general la unele lucrări în terenurile desfundate. Eu eram așezat sub parapet, pe spate, învălit într-o pătură. Aproape de mine, unii cu spatele de zidul de pămînt alții pe fascine, stăteau cîțiva flăcăi la cislă. SADOVEANU, O. VI 67. Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toți cu mine! Cum ei la șanțuri alergau Cu scări și cu fașine! ALECSANDRI, P. III 442. -Variantă: fașină s. f.

FASCINĂ s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. [Pl. -ne, var. fașină s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].

FASCINĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. (< it. fascina, fr. fascine)

FASCINĂ ~e f. Mănunchi de nuiele, ramuri, stuf etc., folosit la întărirea terasamentelor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase. [G.-D. fascinei] /<it. fascina, fr. fascine

fașină sf vz fascină

FAȘINĂ s.f. v. fascină.

fașină f. mănunchiu de nuiele cu cari s’astupă șanțuri, se repară drumuri, etc.: cu scări și cu fașine AL. (= fr. fascine).

*fașínă f., pl. e (it. fascina, de unde și fr. fascine). Legătură de nuĭele, coș de nuĭele cu care se astupă șanțurile ca să treacă o trupă, să escaladezĭ o redută ș. a.

fascină s. f., g.-d. art. fascinei; pl. fascine

fascină s. f., g.-d. art. fascinei; pl. fascine

fascină s. f., g.-d. art. fascinei; pl. fascine

fașină

FAȘINĂ s. v. fascie.

FAȘINĂ s. fascie. (~ purtată de lictorii romani.)

fașină (fașine), s. f. – Mănunchi de nuiele folosit la întărirea terasamentelor. Fr. faacine.