12 definiții pentru fanatic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fanatic, ~ă [At: MARCOVICI, D. 400/17 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr fanatique, lat fanaticus] 1-2 smf, a (Om) dominat de fanatism. 3 a (D. manifestările oamenilor) Care exprimă fanatism Si: (înv) fanaticesc.

FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus.

FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus.

FANÁTIC, -Ă, fanatici, -e, adj. (Despre persoane) Care e însuflețit de o rîvnă exagerată, capabil de acțiuni temerare pentru o convingere, de obicei religioasă, și intolerant pînă la violență față de adversari. Oameni, care... își trăiau viața lor omenească, iubindu-se, pizmuindu-se, gonind după bani și după pîinea de toate zilele, unii fanatici, alții pasivi. V. ROM. noiembrie 1953, 342. Talangiu este un om politic... Fanatic în ideile sale, neuitînd nimic, neînvățînd nimic. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) După violența cu care s-a exprimat pare un fanatic. ♦ (Despre un sentiment, o atitudine, o idee etc.) Dus la extrem, exagerat, pătimaș, intolerant. Credință fanatică. Devotament fanatic.Apoi deodată izbucnesc Să rîdă cu hohot, de mîni să se prindă, Fanatică horă să-ntindă. COȘBUC, P. I 93.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FANÁTIC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

FANÁTIC, -Ă adj. (adesea s.) Cuprins de fanatism; (p. ext.) foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioasă. ♦ Pătimaș, excesiv, intolerant. [< fr. fanatique, it. fanatico, lat. fanaticus].

FANÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă. II. (despre sentimente, manifestări) care dovedește fanatism; pătimaș, intolerant. (< fr. fanatique, lat. fanaticus)

FANÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care este stăpânit de fanatism. 2) (despre sentimente) Care vădește fanatism; pătimaș. /<fr. fanatique, lat. fanaticus

fanatic a. 1. care împinge la exces zelul religios; 2. fig care se pasionează foarte pentru un partid, pentru o părere, etc.

*fanátic, -ă adj. și s. (lat. fanáticus, inspirat de zeĭ d. fanum, templu în care se dădeaŭ oracule. V. profan). Care e de un zel excesiv în religiune, în politică, în vre-o părere: om, zel fanatic. Adv. În mod fanatic.

fanátic s. m., adj. m., pl. fanátici; f. sg. fanátică, g.-d. art. fanáticei, pl. fanátice

FANATIC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

Intrare: fanatic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanatic
  • fanaticul
  • fanaticu‑
plural
  • fanatici
  • fanaticii
genitiv-dativ singular
  • fanatic
  • fanaticului
plural
  • fanatici
  • fanaticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)