FANATIC, -Ă, fanatici, -e, adj. (Despre persoane) Care e însuflețit de o rîvnă exagerată, capabil de acțiuni temerare pentru o convingere, de obicei religioasă, și intolerant pînă la violență față de adversari. Oameni, care... își trăiau viața lor omenească, iubindu-se, pizmuindu-se, gonind după bani și după pîinea de toate zilele, unii fanatici, alții pasivi. V. ROM. noiembrie 1953, 342. Talangiu este un om politic... Fanatic în ideile sale, neuitînd nimic, neînvățînd nimic. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) După violența cu care s-a exprimat pare un fanatic. ♦ (Despre un sentiment, o atitudine, o idee etc.) Dus la extrem, exagerat, pătimaș, intolerant. Credință fanatică. Devotament fanatic. ▭ Apoi deodată izbucnesc Să rîdă cu hohot, de mîni să se prindă, Fanatică horă să-ntindă. COȘBUC, P. I 93.